SCÎRBAVNIC, -Ă, scîrbavnici, -e, adj. Care provoacă scîrbă; scîrbos, dezgustător, scîrbelnic. Această superioritate... se oploși ca o scîrbavnică satisfacție într-un ascunziș obscur al sufletului. C. PETRESCU, O. P. I 78. Gluma, oricît de blîndă, a prietenului îl durea altfel. Îi părea surîsul scîrbavnic al unui preot care nu mai crede în minunea icoanelor. id. R. DR. 45.