2 intrări

  • scârțâi scârțăi scârții scărțăi scărțâi scărții scârțoi scorțăi
  • scârțâire scârțăire scârțiire scorțeire schirțâire

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scârțiire sf vz scârțâire

SCÂRȚĂÍ vb. IV v. scârțâi.

SCÂRȚÂÍ, scấrțâi, vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutății etc.) un zgomot ascuțit, strident, neplăcut. ◊ Expr. A unge osia ca să nu scârțâie (carul) = a mitui. (Tranz.) A scârțâi ușa cuiva = a stărui pe lângă cineva cu insistențe plictisitoare. ♦ (Despre vehicule încărcate cu poveri) A merge, a înainta cu greu (făcând un zgomot strident). ♦ (Despre încălțăminte) A produce (în timpul mersului) un zgomot ascuțit, caracteristic. 2. P. anal. A cânta prost, strident, dintr-un instrument muzical cu coarde. ◊ Tranz. Scârțâie o melodie. ♦ A scrie greu, mișcând anevoie (și apăsat) tocul pe hârtie. 3. (Despre insecte) A scoate sunete ascuțite, asemănătoare cu scârțâitul produs prin frecare. 4. Fig. (Fam.; despre acțiuni, activități, întreprinderi) A progresa greu, anevoie; a nu funcționa cum trebuie. ♦ (Despre oameni) A nu se simți bine, a o duce rău cu sănătatea. [Var.: scârțăí, scârțií vb. IV] – Scârț + suf. -âi.

SCÂRȚÂÍRE, scârțâiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a scârțâi.V. scârțâi.

SCÂRȚÂÍRE, scârțâiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a scârțâi.V. scârțâi.

SCÂRȚIÍ vb. IV v. scârțâi.

scârțâi [At: ANON. CAR. / V: (îvr) ~ții, scorțăi, (reg) scărțăi, scărțâi, scărții, ~țăi, ~țoi / Pzi: scârțâi, (îvr) ~esc / E: scârț + -âi] 1 vi (D. obiecte, materiale, corpuri, substanțe etc.) A produce (prin frecare, prin apăsare, prin deplasare, sub acțiunea unei greutăți etc.) un zgomot specific ascuțit, strident, neplăcut Si: (rar) a scrâșni, (înv) a prâsni2. 2 vi (Îe) A unge osia ca să nu ~e (carul) A câștiga bunăvoința, favoarea etc. cuiva cu daruri sau cu bani Si: a mitui. 3 vt (Rar; fam; îe) A ~ ușa cuiva A stărui pe lângă cineva cu insistențe plictisitoare. 4 (Rar; spc; d. încălțăminte) A produce un zgomot ascuțit, caracteristic, în timpul mersului. 5 vi (Rar; d. vehicule încărcate cu greutăți) A înainta cu greu, producând un zgomot strident. 6 vi (D. insecte) A scoate sunete specifice ascuțite, asemănătoare cu scârțâitul1 (1) produs de unele obiecte prin frecare. 7 vi (Fam; d. oameni; adesea dep) A cânta (prost) la un instrument muzical cu coarde (scoțând sunete stridente). 8 vi (D. instrumente muzicale cu coarde) A emite sunete nearmonioase, stridente, false. 9 vi (Fam) A scrie greu, mișcând anevoie (și apăsând, zgâriind cu) penița pe hârtie (și producând un zgomot specific). 10 vi (Pgn; dep) A scrie. 11 vi (Fam; fig; d. mecanisme, instalații) A funcționa prost, cu greutate, cu randament scăzut. 12 vi (D. acțiuni, activități) A evolua în mod nesatisfăcător, anevoie. 13 vi (D. oameni) A o duce relativ rău cu sănătatea.

scârțâire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (înv) ~ții~[1], (îvr) schir~, scorțeire / Pl: ~ri / E: scârțâi] 1 (D. obiecte, materiale, corpuri, substanțe etc) Producere (prin frecare, prin apăsare, prin deplasare, sub acțiunea unei greutăți etc.) a unui zgomot specific ascuțit, strident, neplăcut Si: scrâșnire, prâsnire2. 2 (Fam; dep; d. oameni) Cântat (prost) la un instrument muzical cu coarde (prin scoaterea unor sunete stridente). 3 (Fam) Scriere dificilă, prin mișcarea anevoioasă, apăsând, zgâriind cu penița pe hârtie (producând un zgomot specific). 4 (Pgn; dep) Scriere. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

scorțăi[1] v vz scârțâi

  1. Trimiterea de față lipsește în original, deși varianta scorțăi este consemnată în definiția principală; definiția de față este venită din lista de cuvinte OCR; posibil să existe totuși undeva ordonată incorect alfabetic? — LauraGellner

scorțeire[1] sf vz scârțâire

  1. Trimiterea de față lipsește în original, deși varianta scorțeire este consemnată în definiția principală; definiția de față este venită din lista de cuvinte OCR; posibil să existe totuși undeva ordonată incorect alfabetic? — LauraGellner

SCÂRȚÂÍ, scấrțâi, vb. IV. Intranz. 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutății etc.) un zgomot ascuțit, strident, neplăcut. ◊ Expr. A unge osia ca să nu scârțâie (carul) = a mitui. (Tranz.) A scârțâi ușa cuiva = a stărui pe lângă cineva cu insistențe plictisitoare. ♦ (Despre vehicule încărcate cu poveri) A merge, a înainta cu greu (făcând un zgomot strident). ♦ (Despre încălțăminte) A produce (în timpul mersului) un zgomot ascuțit, caracteristic. 2. P. anal. A cânta prost, strident, dintr-un instrument muzical cu coarde. ◊ Tranz. Scârțâie o melodie. ◊ A scrie greu, mișcând anevoie (și apăsat) tocul pe hârtie. 3. (Despre insecte) A scoate sunete ascuțite, asemănătoare cu scârțâitul produs prin frecare. 4. Fig. (Fam.; despre acțiuni, activități, întreprinderi) A progresa greu, anevoie; a nu funcționa cum trebuie. ♦ (Despre oameni) A nu se simți bine, a o duce rău cu sănătatea. [Var.: scârțăí, scârțií vb.IV] – Scârț + suf. -âi.

arată toate definițiile

Intrare: scârțâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârțâi
  • scârțâire
  • scârțâit
  • scârțâitu‑
  • scârțâind
  • scârțâindu‑
singular plural
  • scârțâie
  • scârțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârțâi
(să)
  • scârțâi
  • scârțâiam
  • scârțâii
  • scârțâisem
a II-a (tu)
  • scârțâi
(să)
  • scârțâi
  • scârțâiai
  • scârțâiși
  • scârțâiseși
a III-a (el, ea)
  • scârțâie
(să)
  • scârțâie
  • scârțâia
  • scârțâi
  • scârțâise
plural I (noi)
  • scârțâim
(să)
  • scârțâim
  • scârțâiam
  • scârțâirăm
  • scârțâiserăm
  • scârțâisem
a II-a (voi)
  • scârțâiți
(să)
  • scârțâiți
  • scârțâiați
  • scârțâirăți
  • scârțâiserăți
  • scârțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • scârțâie
(să)
  • scârțâie
  • scârțâiau
  • scârțâi
  • scârțâiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârțăi
  • scârțăire
  • scârțăit
  • scârțăitu‑
  • scârțăind
  • scârțăindu‑
singular plural
  • scârțăie
  • scârțăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârțăi
(să)
  • scârțăi
  • scârțăiam
  • scârțăii
  • scârțăisem
a II-a (tu)
  • scârțăi
(să)
  • scârțăi
  • scârțăiai
  • scârțăiși
  • scârțăiseși
a III-a (el, ea)
  • scârțăie
(să)
  • scârțăie
  • scârțăia
  • scârțăi
  • scârțăise
plural I (noi)
  • scârțăim
(să)
  • scârțăim
  • scârțăiam
  • scârțăirăm
  • scârțăiserăm
  • scârțăisem
a II-a (voi)
  • scârțăiți
(să)
  • scârțăiți
  • scârțăiați
  • scârțăirăți
  • scârțăiserăți
  • scârțăiseți
a III-a (ei, ele)
  • scârțăie
(să)
  • scârțăie
  • scârțăiau
  • scârțăi
  • scârțăiseră
verb (VT346)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scârții
  • scârțiire
  • scârțiit
  • scârțiitu‑
  • scârțiind
  • scârțiindu‑
singular plural
  • scârție
  • scârțiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scârții
(să)
  • scârții
  • scârțiam
  • scârțiii
  • scârțiisem
a II-a (tu)
  • scârții
(să)
  • scârții
  • scârțiai
  • scârțiiși
  • scârțiiseși
a III-a (el, ea)
  • scârție
(să)
  • scârție
  • scârția
  • scârții
  • scârțiise
plural I (noi)
  • scârțiim
(să)
  • scârțiim
  • scârțiam
  • scârțiirăm
  • scârțiiserăm
  • scârțiisem
a II-a (voi)
  • scârțiiți
(să)
  • scârțiiți
  • scârțiați
  • scârțiirăți
  • scârțiiserăți
  • scârțiiseți
a III-a (ei, ele)
  • scârție
(să)
  • scârție
  • scârțiau
  • scârții
  • scârțiiseră
scărțăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scărțâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scărții
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scârțoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scorțăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scârțâire
scârțâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâire
  • scârțâirea
plural
  • scârțâiri
  • scârțâirile
genitiv-dativ singular
  • scârțâiri
  • scârțâirii
plural
  • scârțâiri
  • scârțâirilor
vocativ singular
plural
scârțăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțăire
  • scârțăirea
plural
  • scârțăiri
  • scârțăirile
genitiv-dativ singular
  • scârțăiri
  • scârțăirii
plural
  • scârțăiri
  • scârțăirilor
vocativ singular
plural
scârțiire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțiire
  • scârțiirea
plural
  • scârțiiri
  • scârțiirile
genitiv-dativ singular
  • scârțiiri
  • scârțiirii
plural
  • scârțiiri
  • scârțiirilor
vocativ singular
plural
scorțeire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schirțâire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scârțâi scârțăi scârții scărțăi scărțâi scărții scârțoi scorțăi

  • 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutății etc.) un zgomot ascuțit, strident, neplăcut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Zăpada îi scîrțîia sub opinci, iar el cînta. DUMITRIU, N. 200.
      surse: DLRLC
    • Cumpenele fîntînilor se lăsau și se ridicau necontenit, scîrțîind. SADOVEANU, O. VII 237.
      surse: DLRLC
    • Ar fi ieșit în uliță, dar îi era frică să nu scîrțîie portița. REBREANU, I. 41.
      surse: DLRLC
    • figurat Taci, frate... că-ți scîrțîie gîtul ca o roată de car. ALECSANDRI, T. I 290.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Până a geme boii, scârțâie carul, se spune când, în loc să se plângă cei care trudesc, se plâng cei care profită de pe urma trudei acestora.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A unge osia ca să nu scârțâie (carul) = mitui
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie tranzitiv A scârțâi ușa cuiva = a stărui pe lângă cineva cu insistențe plictisitoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stărui attach_file un exemplu
      exemple
      • Mie nu mi-o scîrțiit nime ușa pînă-n ziua de astăzi, cum o scîrții tu la altele, berbantule! HOGAȘ, DR. II 93.
        surse: DLRLC
    • 1.4. (Despre vehicule încărcate cu poveri) A merge, a înainta cu greu (făcând un zgomot strident).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Care cu grîne... scîrțîiau toamna spre șlepurile de pe Dunăre. DUMITRIU, B. F. 72.
        surse: DLRLC
      • Carele cu pîine scîrțîiau spre satele munților. C. PETRESCU, S. 197.
        surse: DLRLC
      • figurat Greu să duci munca... cu car, care scîrțîie din toate încheieturile și stă să se rupă sub încărcătură. STANCU, D. 229.
        surse: DLRLC
    • 1.5. (Despre încălțăminte) A produce (în timpul mersului) un zgomot ascuțit, caracteristic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Păși îndesat pe trotuar, cu ghetele de piele de bizon, care scîrțîiau în noaptea sonoră. C. PETRESCU, Î. I 20.
        surse: DLRLC
      • Cu papucii scîrțîind, Cu poalele-n vînt bătînd... Ea la apă să ducea. BIBICESCU, P. P. 263.
        surse: DLRLC
  • 2. prin analogie A cânta prost, strident, dintr-un instrument muzical cu coarde.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Scîrțîia din vioară un lăutar, în partea dinspre fund. PAS, L. II 242.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Scârțâie o melodie.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. A scrie greu, mișcând anevoie (și apăsat) tocul pe hârtie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Și începu să scîrțîie înainte într-un registru, c-un condei cu peniță mare, galbenă. SADOVEANU, P. S. 86.
        surse: DLRLC
      • Bîra mai are de scîrțîit cu condeiul prin condici. SADOVEANU, A. L. 138.
        surse: DLRLC
  • 3. (Despre insecte) A scoate sunete ascuțite, asemănătoare cu scârțâitul produs prin frecare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • [Insectele] se strecoară prin ierburi, țiuind, scîrțîind, fluierînd, șuierînd. ODOBESCU, S. III 19.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Un pițigoi veni deasupra capului lui acoperit cu pălăria pleoștită, scîrțîindu-și necontenit cîntecul. SADOVEANU, O. VIII 126.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat familiar (Despre acțiuni, activități, întreprinderi) A progresa greu, anevoie; a nu funcționa cum trebuie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • impersonal Ți-o garantez eu... La început scîrțîie. O săptămînă, o lună, un an... Pe urmă deodată începe să-ți bată vîntul în pupă și atunci... te duce, de nu te mai ajunge nimeni din urmă. C. PETRESCU, C. V. 53.
      surse: DLRLC
    • 4.1. (Despre oameni) A nu se simți bine, a o duce rău cu sănătatea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu știu ce avea, că începuse a scîrțîi; ba c-o doare ceea, ba c-o doare ceea. CREANGĂ, P. 111.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: scârțâiesc.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Scârț + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98

scârțâire scârțăire scârțiire scorțeire schirțâire

  • 1. rar Acțiunea de a scârțâi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scârțâit (s.n.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Tabăra de cară, cu scîrțîiri de osii și îndemnuri de glasuri, se puse în mișcare spre Iași. SADOVEANU, Z. C. 203.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi scârțâi
    surse: DEX '98 DEX '09