13 definiții pentru scârțâială scârțăială scârțiială scârțială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRȚÂIÁLĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -ță-ia-] – Scârțâi + suf. -eală.

scârțâia sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~țâ-ia~ / V: (rar) ~țăi~, (reg) ~ți~ / Pl: ~ieli / E: scârțâi + -eală] Scârțâit1 (1).

SCÂRȚÂIÁLĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală.

scârțăia sf vz scârțâială

scârția sf vz scârțâială

SCÎRȚĂIÁLĂ s. f. v. scîrțîială.

SCÎRȚIIÁLĂ s. f. v. scîrțîială.

SCÎRȚÎIÁLĂ, scîrțîieli, s. f. Faptul de a scîrțîi și zgomotul produs; scîrțîit (mai ales repetat, prelungit). Fuma scuipînd și plimbîndu-se însoțit de o scîrțîială enervantă a ghetelor cu gumă. C. PETRESCU, C. V. 278. – Pl. și: (rar) scîrțîiele (GOROVEI C. 297). – Variante: scîrțăiálă, scîrțiiálă s. f.

scîrțîĭálă f.,pl. ĭelĭ. Acțĭunea de a scîrțîĭi mereŭ: îs sătul de atîta scîrțîĭală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scârțâiálă s. f., g.-d. art. scârțâiélii; pl. scârțâiéli

scârțâiálă s. f., g.-d. art. scârțâélii; pl. scârțâiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂRȚÂIÁLĂ s. 1. v. scârțâit. 2. scârțâire, scârțâit, scrâșnet, scrâșnire, scrâșnit. (~ cheii în broască.)

SCÎRȚÎIA s. 1. scîrțîit, scîrțîitură. (~ dușumelii.) 2. scîrțîire, scîrțîit, scrîșnet, scrîșnire, scrîșnit. (~ cheii în broască.)

Intrare: scârțâială
scârțâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâia
  • scârțâiala
plural
  • scârțâieli
  • scârțâielile
genitiv-dativ singular
  • scârțâieli
  • scârțâielii
plural
  • scârțâieli
  • scârțâielilor
vocativ singular
plural
scârțăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțăia
  • scârțăiala
plural
  • scârțăieli
  • scârțăielile
genitiv-dativ singular
  • scârțăieli
  • scârțăielii
plural
  • scârțăieli
  • scârțăielilor
vocativ singular
plural
scârțiială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțiia
  • scârțiiala
plural
  • scârțiieli
  • scârțiielile
genitiv-dativ singular
  • scârțiieli
  • scârțiielii
plural
  • scârțiieli
  • scârțiielilor
vocativ singular
plural
scârțială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

scârțâială scârțăială scârțiială scârțială

  • 1. Faptul de a scârțâi și zgomotul produs; scârțâit (mai ales repetat, prelungit).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scârțâit (s.n.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Fuma scuipînd și plimbîndu-se însoțit de o scîrțîială enervantă a ghetelor cu gumă. C. PETRESCU, C. V. 278.
      surse: DLRLC
  • comentariu rar Plural și: scârțâiele.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • Scârțâi + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98