8 definiții pentru scârțâială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRȚÂIÁLĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -ță-ia-] – Scârțâi + suf. -eală.

SCÂRȚÂIÁLĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală.

SCÎRȚÎIÁLĂ, scîrțîieli, s. f. Faptul de a scîrțîi și zgomotul produs; scîrțîit (mai ales repetat, prelungit). Fuma scuipînd și plimbîndu-se însoțit de o scîrțîială enervantă a ghetelor cu gumă. C. PETRESCU, C. V. 278. – Pl. și: (rar) scîrțîiele (GOROVEI C. 297). – Variante: scîrțăiálă, scîrțiiálă s. f.

scîrțîĭálă f.,pl. ĭelĭ. Acțĭunea de a scîrțîĭi mereŭ: îs sătul de atîta scîrțîĭală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scârțâiálă s. f., g.-d. art. scârțâiélii; pl. scârțâiéli

scârțâiálă s. f., g.-d. art. scârțâélii; pl. scârțâiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂRȚÂIÁLĂ s. 1. v. scârțâit. 2. scârțâire, scârțâit, scrâșnet, scrâșnire, scrâșnit. (~ cheii în broască.)

SCÎRȚÎIA s. 1. scîrțîit, scîrțîitură. (~ dușumelii.) 2. scîrțîire, scîrțîit, scrîșnet, scrîșnire, scrîșnit. (~ cheii în broască.)

Intrare: scârțâială
scârțâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâia
  • scârțâiala
plural
  • scârțâieli
  • scârțâielile
genitiv-dativ singular
  • scârțâieli
  • scârțâielii
plural
  • scârțâieli
  • scârțâielilor
vocativ singular
plural