12 definiții pentru scânteioară scânteoară schintioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.

scânteioa sf [At: POLIZU / P: ~te-ioa~ / V: (reg) ~eo~, schin~, schinti~ / Pl: ~re / E: scânteie + -ioară] 1-2 (Șhp) Scânteiuță (1-2). 3 (Bot) Scânteiuță (5) (Anagallis arvensis). 4 Plantă erbacee cu tulpină ramificată, noduroasă, cu flori de culoare albastru-deschis, cultivată ca plantă ornamentală Si: (reg) atârnătoare, cheița-raiului, ghețișoară (Commelina communis). 5 Mică plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori de culoare galbenă, care crește pe coaste stâncoase (Gagea saxatilis). 6 (Bot; reg) Bănuți (9) (Bellis perennis). 7 (Bot; reg) Arșinic (1) (Lychnis calcedonica). 8 (Bot; reg; îf schintioară) Garoafă (1) (Dyanthus caryophyllus). 9 (Bot; reg) Săbiuță (4) (Gladiolus imbricatus). 10 (Bot; reg) Lipscănoaie (Coreopsis tinctoria). 11 (Bot; rar; lpl) Buruiană-de-cinci-degete (Potentilla recta).

SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.

SCÎNTEIOÁRĂ, scînteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scînteie. Totuși două scînteioare se strecurară pe coș și picară în grădină. ISPIRESCU, L. 65. 2. Nume dat la două plante: a) scînteuță (Anagallis arvensis); b) plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori galbene (Gagea saxtalis). Și din treacăt, ici și colo, să culegi sînziene cu tulpinele întregi, Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. Scînteioarele se ridicau cu vîrful roșu. DELAVRANCEA, S. 59.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scânteioáră s. f., g.-d. art. scânteioárei; pl. scânteioáre

scânteioáră s. f., g.-d. art. scânteioárei; pl. scânteioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂNTEIOÁRĂ s. 1. v. scânteiuță. 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scânteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scânteie, sclipeț, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Commelina communis) (reg.) atârnătoare, ghețișoară, cheița-raiului.

SCÂNTEIOÁRĂ s. v. bănuț, părăluță.

SCÎNTEIOA s. 1. scînteiuță. (O scînteie mică sau ~.) 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scînteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scînteie, sclipet, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Commelina communis) (reg.) atîrnătoare, ghețișoară, cheița-raiului.

scînteioa s. v. BĂNUȚ. PĂRĂLUȚĂ.

Intrare: scânteioară
scânteioară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scânteioa
  • scânteioara
plural
  • scânteioare
  • scânteioarele
genitiv-dativ singular
  • scânteioare
  • scânteioarei
plural
  • scânteioare
  • scânteioarelor
vocativ singular
plural
scânteoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schintioară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

scânteioară Anagallis Commelina scânteoară schintioară

  • 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: scânteiuță attach_file un exemplu
    exemple
    • Totuși două scînteioare se strecurară pe coș și picară în grădină. ISPIRESCU, L. 65.
      surse: DLRLC
  • 2. botanică Nume dat la două plante:
    surse: DLRLC
    • 2.1. Scânteiuță (Anagallis arvensis).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scânteiuță
    • 2.2. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori galbene (Gagea saxtalis).
      exemple
      • Și din treacăt, ici și colo, să culegi sînziene cu tulpinele întregi, Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44.
        surse: DLRLC
      • Scînteioarele se ridicau cu vîrful roșu. DELAVRANCEA, S. 59.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Scânteie + sufix -ioară.
    surse: DEX '98 DEX '09