9 definiții pentru scâlcietură scâlceietură scâlciitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.

SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [Pr.: -ci-e-] – Scâlcia + suf. -ătură.

scâlcietu sf [At: MAIOR, IST. 73/9 / P: ~ci-e~ / V: (reg) ~ceie~, ~ciit~ / Pl: ~ri / E: scâlcia + -ătură] 1 Tocire, deformare prin uzură. 2 (Ccr) Parte tocită, deformată (prin uzură) a unui obiect (în special a încălțămintei). 3 (Fig; pgn) Deformare (11).

scâlceietu sf vz scâlcietură

scâlciitu sf vz scâlcietură

SCÎLCIETÚRĂ, scîlcieturi, s. f. Acțiunea de a scîlcia și rezultatul ei; strîmbare, deformare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scâlcietúră (-ci-e-) s. f., g.-d. art. scâlcietúrii; pl. scâlcietúri

scâlcietúră s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. scâlcietúrii; pl. scâlcietúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÂLCIETÚRĂ s. deformare, strâmbătură. (O ~ la încălțăminte.)

SCÎLCIETU s. deformare, strîmbătură. (O ~ la încălțăminte.)

Intrare: scâlcietură
scâlcietură substantiv feminin
  • silabație: -ci-e-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scâlcietu
  • scâlcietura
plural
  • scâlcieturi
  • scâlcieturile
genitiv-dativ singular
  • scâlcieturi
  • scâlcieturii
plural
  • scâlcieturi
  • scâlcieturilor
vocativ singular
plural
scâlceietură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scâlciitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.