2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAVÚRĂ, savuri, s. f. Material granulos obținut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, folosit la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. – Din ngr. savúra.

savu sf [At: GORJAN, H. 11, 46/1 / V: (înv) sabu~ / Pl: ~ri, (rar) ~re / E: ngr σαβοῦρα cf tc sabura] 1 Balast (format în general din nisip sau pietriș) care se pune pe fundul navelor de transport neîncărcate pentru a le asigura stabilitatea și a îmbunătăți randamentul elicei Si: lest. 2 Material granular obținut prin concasarea rocilor, care se folosește la construcția îmbrăcăminților rutiere.

SAVÚRĂ, savuri, s. f. Material granulos obținut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, întrebuințat la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. – Din ngr. savúra.

SAVÚRĂ s. f. 1. Material pietros alcătuit din granule, care se obține prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor și se întrebuințează la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului. 2. (Învechit) Povară formată de obicei din saci de nisip sau de prundiș, care se pune într-o corabie pentru ca aceasta să se poată afunda în apă atît cît cere stabilitatea ei; lest. Își făcură savura sau povara corăbiei de piper. GORJAN, H. II 46.

SAVÚRĂ s.f. Material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor, care se întrebuințează la macadamuri și la prepararea asfaltului. ♦ (Mar.) Lest. [< ngr. savura, cf. it. zavorra].

SAVÚRĂ s. f. 1. material pietros granulat, rezultat din concasarea rocilor la macadamuri și la prepararea asfaltului. 2. (mar.) lest. (< ngr. savura)

SAVÚRĂ f. 1) Material granular obținut prin concasarea pietrelor și folosit ca element component al îmbrăcămintei rutiere. 2) Încărcătura din material greu (nisip, pietriș etc.), care asigură stabilitatea unei nave; lest; balast. /<ngr. savúra

savúră f., pl. ĭ (ngr. savúra, d. it. savorra și zavorra, care e lat. sabŭrra, lest). Dun. Nisip marin gros care se întrebuințează și ca lest la corăbiĭ. V. horj.

SAVURÁ, savurez, vb. I. Tranz. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta. – Din fr. savourer.

SAVURÁ, savurez, vb. I. Tranz. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta. – Din fr. savourer.

savura vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~rez, 3 și: (înv) savu / E: fr savourer] 1 A se bucura pe îndelete (de cineva). 2 A se simți o plăcere rafinată (pentru ceva). 3 A aprecia (ceva) în mod deosebit. 4 A gusta, a mânca sau a bea pe îndelete și cu plăcere (pentru a simți cât mai bine gustul). 5 A aprecia în mod deosebit gustul.

SAVURÁ, savurez, vb. I. Tranz. A mînca sau a bea ceva pe îndelete, cu plăcere, pentru a simți bine gustul; a degusta. În loc să savureze încet bomboana, ca orice plăcere care trebuie să dureze cît mai îndelungat, [Sabina] începu să o crînțăne. C. PETRESCU, C. V. 14. ♦ Fig. A se bucura în tihnă de ceva, a se delecta, a se desfăta, a fi încîntat. Izu Protopopescu savură stupoarea prietenului. C. PETRESCU, A. 471.

SAVURÁ vb. I. tr. A gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. ♦ (Fig.) A se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. [< fr. savourer].

SAVURÁ vb. tr. 1. a gusta, a mânca sau a bea ceva cu plăcere, pe îndelete. 2. (fig.) a se bucura de ceva, a-i plăcea (ceva) mult, a se delecta. (< fr. savourer)

A SAVURÁ ~éz tranz. 1) (mâncăruri gustoase sau băuturi alese) A mânca sau a bea pe îndelete și cu plăcere (pentru a prelungi senzațiile gustative). 2) fig. (priveliști, întâmplări, știri etc.) A percepe cu o deosebită satisfacție. ~ crepusculul. /<fr. savourer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

savúră s. f., g.-d. art. savúrii; (feluri) pl. savúri

savúră s. f., g.-d. art. savúrii; (feluri) pl. savúri

savurá (a ~) vb., ind. prez. 3 savureáză

savurá vb., ind. prez. 1 sg. savuréz, 3 sg. și pl. savureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: savură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • savu
  • savura
plural
  • savuri
  • savurile
genitiv-dativ singular
  • savuri
  • savurii
plural
  • savuri
  • savurilor
vocativ singular
plural
sabură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: savura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • savura
  • savurare
  • savurat
  • savuratu‑
  • savurând
  • savurându‑
singular plural
  • savurea
  • savurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • savurez
(să)
  • savurez
  • savuram
  • savurai
  • savurasem
a II-a (tu)
  • savurezi
(să)
  • savurezi
  • savurai
  • savurași
  • savuraseși
a III-a (el, ea)
  • savurea
(să)
  • savureze
  • savura
  • savură
  • savurase
plural I (noi)
  • savurăm
(să)
  • savurăm
  • savuram
  • savurarăm
  • savuraserăm
  • savurasem
a II-a (voi)
  • savurați
(să)
  • savurați
  • savurați
  • savurarăți
  • savuraserăți
  • savuraseți
a III-a (ei, ele)
  • savurea
(să)
  • savureze
  • savurau
  • savura
  • savuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

savură sabură

  • 1. Material granulos obținut prin sortarea pietrei rezultate din concasarea rocilor, folosit la construirea macadamurilor și la prepararea asfaltului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

savura

  • 1. A mânca sau bea ceva pe îndelete și cu plăcere, pentru a-i simți bine gustul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: degusta legumi attach_file un exemplu
    exemple
    • În loc să savureze încet bomboana, ca orice plăcere care trebuie să dureze cît mai îndelungat, [Sabina] începu să o crînțăne. C. PETRESCU, C. V. 14.
      surse: DLRLC

etimologie: