SAVARINĂ, savarine, s. f. Prăjitură făcută dintr-un aluat moale și pufos copt în forme speciale, care se îmbibă cu sirop de zahăr (amestecat cu rom) și se umple cu frișcă. – Din fr. savarin.

savarină sf [At: IBRĂILEANU, A. 76 / Pl: ~ne / E: fr savarin] Prăjitură făcută dintr-un aluat moale copt în forme speciale, bine îmbibată cu sirop (amestecat cu rom) și garnisită cu frișcă.

SAVARINĂ, savarine, s. f. Prăjitură făcută dintr-un aluat moale și pufos copt în forme speciale, care se îmbibă cu sirop de zahăr (amestecat cu rom) și se umple cu frișcă. – Din fr. savarin.

SAVARINĂ, savarine, s. f. Prăjitură făcută din ouă și zahăr cu adaos de pesmet; se servește cu sirop, rom și frișcă.

SAVARINĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un aluat pufos, copt în forme speciale, bine însiropată, asezonată cu rom și garnisită cu frișcă. [< fr. savarin, cf. Brillat-Savarin – gastronom francez].

SAVARINĂ s. f. prăjitură dintr-un aluat pufos, copt în forme speciale, bine însiropată, asezonată cu rom și garnisită cu frișcă. (< fr. savarin)

SAVARINĂ ~e f. Prăjitură preparată din aluat moale, care se îmbibă cu sirop și cu lichior sau rom, garnisită cu frișcă bătută, gem sau marmeladă și coaptă în forme speciale. /<fr. savarin

savarină s. f., g.-d. art. savarinei; pl. savarine

savarină s. f., g.-d. art. savarinei; pl. savarine

savarină s. f., g.-d. art. savarinei; pl. savarine

SAVARINĂ (< fr.; de la n. pr. [Brillat-] Savarin, gastronom francez 1755-1826) s. f. Prăjitură din aluat moale, pufos, îmbibat cu sirop (și rom) și umplută cu frișcă.

savarină, savarine s. f. 1. agent de circulație. 2. vulvă.

a pune botul la savarină expr. (obs.) a practica cuniliția.