5 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

saur1 sm, a [At: FD III, 180 / E: ger sauer] 1-2 (Gms; Ban) (Lapte) acru. 3-4 (Lapte) bătut.

saur2 sm [At: BLAGA, POEZII, 362 / Pl: ~i / E: ger Saur] (Rar) Balaur (1).

SAUR1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „reptilă”. [Pron. sa-ur-. / < fr. sauro-, cf. gr. sauros].

-záur [At: DN3 / S și: -saur / E: fr -saure] Element secund de compunere savantă cu semnificația „reptilă”.

-ZAUR Element secund de compunere savantă cu semnificația „reptilă”. [Var. -saur. / < fr. -saure, cf. gr. sauros].

SAUR(O)-, -ZÁUR, -ZAURIÁN elem. „reptilă, șopârlă”. (< fr. saur/o/-, -saure, -saurien, cf. gr. saura, sauros)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÁUR adj. v. acru, bătut, prins.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sáur2, sáuri, s.m. (reg.) balaur.

sáură adj. (reg.; despre piatră) măruntă.

-ZAUR (-SAUR) „șopîrlă, reptilă”. ◊ gr. sauros „șopîrlă” > L. sav. -saurus, fr. -saure > rom. -zaur și -saur.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Saur
nume propriu (I3)
  • Saur
Intrare: saur (adj.)
saur (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saur
  • saurul
  • sauru‑
  • saură
  • saura
plural
  • sauri
  • saurii
  • saure
  • saurele
genitiv-dativ singular
  • saur
  • saurului
  • saure
  • saurei
plural
  • sauri
  • saurilor
  • saure
  • saurelor
vocativ singular
plural
Intrare: saur (pref.)
saur (pref.)
prefix (I7-P)
  • saur
Intrare: saur (subst.)
saur (subst.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saur
  • saurul
  • sauru‑
plural
  • sauri
  • saurii
genitiv-dativ singular
  • saur
  • saurului
plural
  • sauri
  • saurilor
vocativ singular
plural
Intrare: zaur (suf.)
zaur2 (suf.)
sufix (I7-S)
  • zaur
saur4 (suf.)
sufix (I7-S)
  • saur
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zaur (suf.) saur

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „reptilă”.
    surse: MDA2 DN DETS

etimologie: