ȘARJA, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

ȘARJĂ, șarje, s. f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, constituită din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obținută într-un cuptor metalurgic la o singură operație de elaborare. ♦ Proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, în goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creație literară, în general de dimensiuni reduse, care prezintă trăsăturile negative, ridicole ale unei situații sau ale unui personaj într-o formă exagerată, caricaturală. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerată, prin sublinieri îngroșate ale trăsăturilor unui personaj, folosită de obicei în comedia bufă. – Din fr. charge.

sarjă¹ sf [At: IORGA, S. D. VII, 178 / V: serți sfp, șăr~ / E: rs серьга, cf ucr сегра] (Înv; mpl) Cercel (folosit ca podoabă la urechi) Vz șargă.

serți sfp vz sarjă¹

șarja vt [At: BARCIANU / Pzi: ~jez / E: fr charger] 1 (D. cavalerie) A ataca, în goana cailor, cu violență (cu sabia sau cu lancea). 2 (Frî; rar; c. i. persoane) A însărcina (cu o misiune). 3 (C. i. personaje literare, situații etc.) A înfățișa într-o formă caricaturală, exagerată. 4 (Rar; c. i. arme de foc) A încărca.

șarjă¹ sf [At: TELEGRAFUL (1885), 92²/27 / Pl: ~je / E: fr charge] 1 (Frî; rar) Funcție (1). 2 (Frî; rar) Grad militar. 3 Atac violent al cavaleriei asupra inamicului, în goana cailor, cu sabia sau cu lancea. 4 (Fig) Atac (violent) prin scris, caricaturi etc. 5 (Spt) Atac impetuos asupra adversarului. 6 (Rar) Semnal dat pentruînceperea atacului. 7 Înfățișare caricaturală, exagerată (în prezentarea literară, scenică etc. a unui personaj, a unei idei etc.). 8 Creație literară, în general de dimensiuni reduse, care prezintă trăsăturile negative, ridicole ale unei situații sau ale unui personaj într-o formă exagerată, caricaturală. 9 (Rar) Încărcătură a unei arme. 10 (Ind) Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, constituită din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil. 11 (Ind) Cantitate de metal lichid obținută într-un cuptor metalurgic la o singură operație de elaborare. 12 (Ind) Proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic.

ȘARJA, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea); – Din fr. charger.

ȘARJĂ, șarje, s. f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, constituită din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obținută într-un cuptor metalurgic la o singură operație de elaborare. ♦ Proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, în goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creație literară, în general de dimensiuni reduse, care prezintă trăsăturile negative, ridicule ale unei situații sau ale unui personaj într-o formă îngroșată, exagerată, caricaturală. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerată, prin sublinieri îngroșate ale trăsăturilor unui personaj, folosită de obicei în comedia bufă. – Din fr. charge.

ȘARJA, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală, a exagera (în redarea unui personaj, a unei idei etc.), a cădea în exagerare. În Muza de la Burdujeni, C. Negruzzi, ca și Alecsandri în «teatrul» său, se arată critic, șarjînd însă, ca și Alecsandri. IBRĂILEANU, SP. CR. 110. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca violent (folosind arme albe). Escadroane de jandarmi călări șarjează manifestațiile șomerilor. C. PETRESCU, O. P. II 191.

ȘARJĂ, șarje, s. f. I. Încărcătură normală a unui cuptor (compusă din straturi alternative de minereu, fondant și combustibil) care se prelucrează în procesul metalurgic pentru a se obține un metal cu o anumită compoziție; metalul care se obține dintr-o astfel de încărcătură. În cea de-a treia zi de la aprindere, a fost scoasă prima șarjă, primul șuvoi de fier, născut în pîntecul furnalului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 7/4. E hotărîrea brigăzii să dăm cuptorul mai devreme cu două zile... va fi un monument în cinstea primei noastre șarje de oțel special. DAVIDOGLU, C. 35. ♦ Procesul de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptor. Echipa a realizat o șarjă. II. 1. Atac violent al cavaleriei asupra inamicului, cu armele albe. 2. Fig. Atac prin cuvinte și caricaturi, în presă, teatru etc. Acest teatru de copii este o șarjă la adresa capitalismului, a preoților, a țarului sau a vechilor generali. SAHIA, U.R.S.S. 130. O singură comedie, [D-ale carnavalului] n-are semnificația de a fi o șarjă directă împotriva liberalismului. IBRĂILEANU, SP. CR. 227. ♦ Înfățișare caricaturală, exagerare (în redarea literară, scenică etc. a unui personaj, a unei idei). A știut să tempereze intențiile unor actori, care s-ar fi lăsat ușor antrenați pe panta șarjei. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 10/1.

ȘARJA vb. I. 1. tr. (Mil.) A ataca puternic, cu avînt (mai ales călare, cu sabia sau cu lancea). 2. intr. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. charger].

ȘARJĂ s.f. I. Încărcătură normală a unui cuptor metalurgic, care se prelucrează pentru a se obține un metal cu o anumită compoziție. ♦ Cantitatea de metal lichid obținută într-un cuptor înalt dintr-o încărcătură normală. ♦ Procesul de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului dintr-un cuptor metalurgic. ♦ Cantitate totală de material lemnos destinată a fi uscată printr-o singură operație de uscare. II. Atac impetuos, avîntat, dat de o trupă de cavalerie. ♦ (Sport) Atac plin de elan asupra adversarului. III. Atac violent prin scris și prin caricaturi (în presă, în teatru etc.). ♦ Interpretare, înfățișare exagerată a unui personaj, a unei idei etc. [< fr. charge].

ȘARJA vb. I. tr. a efectua o șarjă (I, 1). II. intr. a înfățișa (ceva) într-o formă caricaturală, exagerată. (< fr. charger)

ȘARJĂ s. f. I. 1. atac impetuos (cu arme albe) al cavaleriei. ◊ (fig.) atac (violent). 2. (sport) atac plin de elan asupra adversarului. II. 1. înfățișare caricaturală a unui personaj, a unei idei etc. 2. lucrare, creație în care se caricaturizează. III. 1. încărcătură normală a unui furnal, care se prelucrează pentru a se obține un metal cu o anumită compoziție; cantitatea de metal lichid din această încărcătură. ◊ proces de încărcare, prelucrare și scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. 2. cantitate totală de material lemnos destinată a fi uscată. (< fr. charge)

A ȘARJA ~ez tranz. 1) (situații, persoane etc.) A prezenta în formă de șarjă. 2) înv. (despre cavalerie) A efectua o șarjă. /<fr. charger

ȘARJĂ¹ ~e f. 1) Reprezentare caricaturală a unui personaj sau a unei situații. ~ prietenească. 2) Creație artistică de proporții reduse, bazată pe o astfel de reprezentare. 3) sport Atac impetuos întreprins împotriva adversarului. 4) înv. Atac violent și neașteptat de cavalerie împotriva inamicului. /<fr. charge

ȘARJĂ² ~e f. 1) Cantitate de minereu care se încarcă o dată într-un furnal. 2) Cantitate de oțel obținut dintr-o singură încărcătură de furnal. 3) Totalitate a operațiilor folosite în procesul de prelucrare a minereului într-un furnal. /<fr. charge

șarjà v. 1. a încărca o armă de foc; 2. a ataca cu impetuozitate.

șarjă f. 1. încărcătura unei arme cu pulbere; 2. atac viguros al unei trupe: șarjă de artilerie; 3. semnal de șarjă: a suna șarja; 4. fig. caricatură, imitație grotescă: o șarjă satirică. (= fr. charge).

*șárjă f., pl. e (fr. charge, d. charger, a încărca). Atac impetuos în bătălie, maĭ ales cu călărimea. Semnal de șarjă: a suna șarja. – Curat rom. năvală.

*șarjez v. tr. (fr. charger. V. încarc). Atac impetuos, năvălesc cu furie, mă arunc cu toată greutatea: călărimea șarjă dușmanu.

șarja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șarjez, 3 șarjează, 1 pl. șarjăm; conj. prez. 1 sg. să șarjez, 3 să șarjeze; ger. șarjând

șarjă s. f., art. șarja, g.-d. art. șarjei; pl. șarje

șarja (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjează, 1 pl. șarjăm, imperf. 3 sg. șarja; ger. șarjând

șarjă s. f., art. șarja, g.-d. art. șarjei; pl. șarje

șarja vb., prez. 1 sg. șarjez, 3 sg. și pl. șarjează, 1 pl. șarjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. șarjeze; ger. șarjând

șarjă s. f., art. șarja, g.-d. art. șarjei; pl. șarje

șarja (ind. prez. 3 sg. și pl. șarjează, 1 pl. șarjăm, ger. șarjînd)

șarjă, pl. șarje

șarjă, -je.

ȘARJĂ (< fr. charge, atac) Exagerata interpretare a unui personaj de către actor, interpretare și prezentare uneori excesiv caricaturală.

SARJĂ s. v. cercel.

sarjă s. v. CERCEL.