SARDEA, sardele, s. f. Numele mai multor specii de pești marini din grupul scrumbiilor, care se consumă proaspeți sau conservați. ◊ Loc. adv. Ca sardelele = unul lângă altul, foarte înghesuiți. – Din ngr. sardhélla, it. sardella.

sardea sf [At: MÂNCĂRILE, 93/3 / V: ~elă / Pl: ~ele, (înv) ~le / E: sardele (pll sardelă), ngr σαρδέλλα] 1 Numele mai multor specii de pești marini (de dimensiuni mici) din familia clupeidelor, asemănători cu scrumbia, cu carne gustoasă, care trăiesc mai ales în Oceanul Atlantic și în bazinul Mării Meditarane, dintre care cea mai cunoscută este Sardina pilchardus Si: sardină (3). 2 (Mpl) Conservă preparată din carnea sardelelor (1) Si: (rar) sardină (4).

SARDEA, sardele, s. f. Numele mai multor specii de pești de mare din grupul scrumbiilor, care se consumă proaspeți sau conservați. ◊ Loc. adv. Ca sardelele = unul lângă altul, foarte înghesuiți. – Din ngr. sardhélla, it. sardella.

SARDEA, sardele, s. f. Pește de mare, lung de 6-15 cm, care trăiește pe lîngă coastele de vest și de sud ale Europei; se consumă proaspăt sau conservat în cutii sau în butoaie (Alosa sardina). Copiii înfulicară cu lăcomie sardele, zacuscă, felii de salam. C. PETRESCU, Î. II 174. Mulțimea peștelui este nesocotită, din care: sardele, pește roșu... GOLESCU, Î. 110. ◊ (Loc. adv.. Ca sardelele (în putină sau în cutie) = unul lîngă altul, înghesuiți. Oameni îngrămădiți ca sardelele căscau gura la comedii, prin colb și căldură. SADOVEANU, O. VII 328. Într-o magazie a șlepului încăpeau o sută de marinari, rînduiți ca sardelele în cutie. BART, S. M. 71. Musafirii sînt grămădiți ca sardelele-n putină. ALECSANDRI, T. II 772.

SARDEA ~ele f. Pește marin asemănător cu scrumbia, dar de talie mai mică. ◊ Ca ~elele (în cutie sau în putină) înghesuiți, lipiți unul de altul. [Art. sardeaua] /< it. sardella, ngr. sardélla

sardeà f. peștișor ce se sărează. [It. SARDELLA, printr’un intermediar grec modern].

sardeá f., pl. ele (ngr. sardélla, turc. sardella, d. it. sardella și sardina, care vine d. lat. sardina, sardea, vgr. sardine și sardinos, adică „din Sardinia”; fr. sardine. Cp. cu cordea). Un peștișor marin care, în România se aduce sărat în butoaĭe (sardele de Lissa) saŭ fert în unt-de-lemn și închis în cutiĭ de tinichea (sardele de cutie). – Sardelele constitue un foarte important articul comercial.

sardea s. f., art. sardeaua, g.-d. art. sardelei; pl. sardele

sardea s. f., art. sardeaua, g.-d. art. sardelei; pl. sardele, art. sardelele

sardea s. f., art. sardeaua, g.-d. art. sardelei; pl. sardele

SARDEA s. (IHT.) (rar) sardină. (~ele în ulei.)

SARDEA s. (IHT.) (rar) sardină. (~ în ulei.)

sardea (sardele), s. f. – Sardină. – Var. mr. sardelă. It. sardella, prin intermediul ngr. σαρδέλλα (Tiktin; Gáldi 237), cf. tc., bg. sardela; sing. format după pl. ca în paralelismul stele-stea, rîndunele-rîndunea etc.

SARDEÁ, sardele, s.f. (Iht.) Pește marin, numit și sardină (pl. sardine), din subordinul clupeizi, din care fac parte și heringul, șprotul, hamsia și scrumbia, foarte asemănătoare unele cu altele în anumite stadii de dezvoltare. Sardeaua este de culoare albă-albastră-verde, atinge o lungime de 18-25 cm, iar la maturitate are corpul gros și carnea foarte grasă (Sardina pilchardus). Peștele matur se comercializează ca pilchard. Peștii de max. 16 cm apar în comerț sub formă de conserve de sardine, dar acestea conțin adesea și heringi de mici dimensiuni sau șprot. Prin sardelă (pl. sardele) sau sardeluță se înțelege, de obicei, hamsia, și nu niste sardine de mici dimensiuni.

a se înghesui ca sardelele expr. a călători într-un mijloc de transport supraaglomerat.