2 intrări

9 definiții

SARCÓM, sarcoame, s. n. Tumoare malignă care apare în celulele țesuturilor conjunctive la oameni și la animale. [Pl. și: sarcomuri] – Din fr. sarcome, lat. sarcoma.

SARCÓM, sarcoame, s. n. Tumoare malignă care apare în celulele țesuturilor conjunctive la oameni și la animale. [Pl. și: sarcomuri] – Din fr. sarcome, lat. sarcoma.

SARCÓM s. n. Tumoare malignă produsă de țesuturile conjunctive, la oameni și la animale.

sarcóm s. n., pl. sarcoáme

sarcóm s. n., pl. sarcoáme/sarcómuri

SARCÓM s.n. Tumoare malignă, asemănătoare cancerului, care se dezvoltă pe țesuturile conjunctive. [Pl. -omuri, -oame. / < fr. sarcome, cf. lat. sarcoma < gr. sarx – carne].

SARCÓM s. n. tumoare malignă asemănătoare cancerului, pe țesutul conjunctiv. (< fr. sarcome, lat. sarcoma)

SARCÓM ~oáme n. Tumoare malignă formată prin proliferare de țesut conjunctiv în țesuturile învecinate pe care le distruge. [Pl. și sarcomuri] /<fr. sarcome, lat. sarcoma

* sarcómă f., pl. e (vgr. sarcoma, d. sarx, sarkós, carne). Med. Un fel de crescătură de carne care, chear dacă a fost extirpată, poate apărea ĭar și care, deși nu e așa de periculoasă ca canceru, tot poate cauza moartea. – Și -óm n., pl. urĭ saŭ ome, oame (după fr. sarcome).

Intrare: sarcom (pl. -oame)
sarcom (pl. -oame) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sarcom sarcomul
plural sarcoame sarcoamele
genitiv-dativ singular sarcom sarcomului
plural sarcoame sarcoamelor
vocativ singular
plural
Intrare: sarcom (pl. -uri)
sarcom (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sarcom sarcomul
plural sarcomuri sarcomurile
genitiv-dativ singular sarcom sarcomului
plural sarcomuri sarcomurilor
vocativ singular
plural