sarcastic, ~ă [At: HELIADE, O. I, 222 / Pl: (1) ~ici, ~ice / E: fr sarcastique] 1 a (D. acțiuni și manifestări ale oamenilor, d. fizionomia lor etc.) Care denotă, arată, trădează sarcasm (1). 2 a (D. oameni) Care este plin de sarcasm (1). 3 sn Element sarcastic (1) (într-o operă artistică).

SARCASTIC, -Ă, sarcastici, -e, adj. Plin de sarcasm, batjocoritor, mușcător. Zîmbetu-i era sarcastic și ochii lui mici mă priveau ascuțit. SADOVEANU, E. 126. De tonul lui sarcastic adînc te simți rănit. MACEDONSKI, O. I 259. ◊ (Adverbial) Rînjind sarcastic sub mustața întărîtată, Ladima îi puse mîna pe umăr. CAMIL PETRESCU, N. 39. (Poetic) Gardu-n zări rîzînd s-afundă, Și mă tem a-l mai privi: Azi, sarcastic, el ar fi Gata să-mi răspundă. COȘBUC, P. I 262.

SARCASTIC, -Ă adj. (adesea adv.) Plin de sarcasm, batjocoritor, incisiv. [< fr. sarcastique].

SARCASTIC, -Ă I. adj. (și adv.) plin de sarcasm, caustic. II. s. n. element sarcastic (I). (< fr. sarcastique)

SARCASTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care exprimă sarcasm; plin de sarcasm; caustic. 2) Care face uz de sarcasm; înclinat spre sarcasm. /<fr. sarcastique

sarcastic a. ce ține de sarcasm: ton sarcastic.

* sarcástic, -ă adj. (vgr. sarkastikós). Plin de sarcazm: rîs, ton sarcastic. Care face sarcazme: scriitor sarcastic. Adv. În mod sarcastic.

sarcastic adj. m., pl. sarcastici; f. sarcastică, pl. sarcastice

sarcastic adj. m., pl. sarcastici; f. sarcastică, pl. sarcastice

sarcastic adj. m., pl. sarcastici; f. sg. sarcastică, pl. sarcastice

SARCASTIC adj. 1. satiric, (livr.) acrimonios, (înv.) satiricesc, (fig.) biciuitor, caustic, incisiv, înțepător, mușcător, pișcător, șfichiuitor, tăios, usturător. (Ești cam ~.) 2. v. batjocoritor. 3. v. răutăcios.

SARCASTIC adj. 1. satiric, (înv.) satiricesc, (fig.) biciuitor, caustic, incisiv, înțepător, mușcător, pișcător, șfichiuitor, tăios, usturător. (Ești cam ~.) 2. batjocoritor, (livr.) sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. răutăcios, (livr.) malițios, (fig.) veninos. (O aluzie ~.)