SARAZIN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În Evul Mediu) Nume dat musulmanilor din vestul Europei. 2. Adj. care aparține sarazinilor (1), referitor la sarazini. – Din fr. sarrasin.

sarazin, ~ă [At: FL. D. (1680), 73^V /14 / V: (rar) ~acin, (înv) ~acen, ~achin / Pl: ~i, ~e / E: fr sarrazin, ngr Σαρακηνός, lat saracenus, cf sărăcin²] 1 smf (Ant) Persoană care făcea parte din populația Arabiei apusene și sudice Si: (înv) sărăcin² (1). 2 smf (În evul mediu) Arab (din apusul Europei) Si: (înv) sărăcin² (2). 3 smf (Pex) Musulman (din apusul Europei) Si: (înv) sărăcin² (3). 4 a Specific sarazinilor (1) Si: (înv) sărăcin² (4). 5 a Privitor la sarazini (1) Si: (înv) sărăcin² (5). 6 a Care aparține sarazinilor Si: (înv) sărăcin² (6).

SARAZIN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f. Nume dat, în evul mediu, musulmanilor din vestul Europei. – Din fr. sarrasin.

SARAZIN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f. Nume dat în evul mediu de către popoarele occidentale musulmanilor din Europa și din Africa.

SARAZIN, -Ă adj., s. m. f. nume dat de occidentali în evul mediu musulmanilor din vestul Europei; maur. (< fr. sarrasin)

saracen, ~ă smf, a vz sarazin

sarachin, ~ă smf, a vz sarazin

saracin², ~ă smf, a vz sarazin

Saraceni n. sau Sarazini, pl. nume dat în evul-mediu Arabilor cari invadară Europa și Africa.

Sarazini m. pl. V. Saraceni.

sarazin adj. m., s. m., pl. sarazini; adj. f., s. f. sarazină, pl. sarazine

sarazin adj. m., s. m., pl. sarazini; adj. f., s. f. sarazină, pl. sarazine

sarazin s. m., adj. m., pl. sarazini; f. sg. sarazină, g.-d. art. sarazinei, pl. sarazine

SARAZIN (SARRAZIN) [sarazẽ], Jacques (1588-1660), sculptor francez. A lucrat mulți ani la Roma pentru cardinalul Aldobrandini, unde a decorat numeroase fântâni și vila Frascati. Unul dintre fondatorii (1648) Academiei de Pictură și Sculptură din Paris. Prin lucrările executate la Luvru și Chantilly anunță apariția clasicismului.

SARAZÍNI (SARACENI) (< gr. sarakenoï, lat. saraceni) s. m. pl. Termenul apare atestat în Antic.; în V Europei (îndeosebi în Galia, Italia și Provence), începând din sec. 8, el desemna, în general, pe locuitorii Imperiului arabo-musulman care efectuează incursiuni, jafuri și raiduri devastatoare. Se pare că această denumire a ajuns în V Europei și prin intermediul bizantinilor și al participanților la Cruciade. De asemenea denumirea este atribuită și populațiilor nomade care pendulează în ținuturile deșertice dintre Siria și Arabia Saudită.

SARAZIN s., adj. v. mahomedan, musulman.

SARAZIN s. (IST.) (înv.) sărăcin. (Lupta spaniolilor cu ~ii.)

SARAZIN adj., s. v. arab.

sarazin adj., s. v. ARAB.

SARAZIN s. (IST.) (înv.) sărăcin. (Lupta spaniolilor cu ~ii.)

sarazin s., adj. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN.