2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARAZÍN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În Evul Mediu) Nume dat musulmanilor din vestul Europei. 2. Adj. care aparține sarazinilor (1), referitor la sarazini. – Din fr. sarrasin.

sarazin, ~ă [At: FL. D. (1680), 73V /14 / V: (rar) ~acin, (înv) ~acen, ~achin / Pl: ~i, ~e / E: fr sarrazin, ngr Σαρακηνός, lat saracenus, cf sărăcin2] 1 smf (Ant) Persoană care făcea parte din populația Arabiei apusene și sudice Si: (înv) sărăcin2 (1). 2 smf (În evul mediu) Arab (din apusul Europei) Si: (înv) sărăcin2 (2). 3 smf (Pex) Musulman (din apusul Europei) Si: (înv) sărăcin2 (3). 4 a Specific sarazinilor (1) Si: (înv) sărăcin2 (4). 5 a Privitor la sarazini (1) Si: (înv) sărăcin2 (5). 6 a Care aparține sarazinilor Si: (înv) sărăcin2 (6).

SARAZÍN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f. Nume dat, în evul mediu, musulmanilor din vestul Europei. – Din fr. sarrasin.

SARAZÍN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f. Nume dat în evul mediu de către popoarele occidentale musulmanilor din Europa și din Africa.

SARAZÍN, -Ă adj., s. m. f. nume dat de occidentali în evul mediu musulmanilor din vestul Europei; maur. (< fr. sarrasin)

Saraceni n. sau Sarazini, pl. nume dat în evul-mediu Arabilor cari invadară Europa și Africa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sarazín adj. m., s. m., pl. sarazíni; adj. f., s. f. sarazínă, pl. sarazíne

sarazín s. m., adj. m., pl. sarazíni; f. sg. sarazínă, g.-d. art. sarazínei, pl. sarazíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SARAZÍN s., adj. v. mahomedan, musulman.

SARAZÍN s. (IST.) (înv.) sărăcin. (Lupta spaniolilor cu ~ii.)

SARAZIN s. (IST.) (înv.) sărăcin. (Lupta spaniolilor cu ~ii.)

sarazin s., adj. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SARAZIN (SARRAZIN) [sarazẽ], Jacques (1588-1660), sculptor francez. A lucrat mulți ani la Roma pentru cardinalul Aldobrandini, unde a decorat numeroase fântâni și vila Frascati. Unul dintre fondatorii (1648) Academiei de Pictură și Sculptură din Paris. Prin lucrările executate la Luvru și Chantilly anunță apariția clasicismului.

SARAZÍNI (SARACENI) (< gr. sarakenoï, lat. saraceni) s. m. pl. Termenul apare atestat în Antic.; în V Europei (îndeosebi în Galia, Italia și Provence), începând din sec. 8, el desemna, în general, pe locuitorii Imperiului arabo-musulman care efectuează incursiuni, jafuri și raiduri devastatoare. Se pare că această denumire a ajuns în V Europei și prin intermediul bizantinilor și al participanților la Cruciade. De asemenea denumirea este atribuită și populațiilor nomade care pendulează în ținuturile deșertice dintre Siria și Arabia Saudită.

Intrare: sarazin (adj.)
sarazin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarazin
  • sarazinul
  • sarazinu‑
  • sarazi
  • sarazina
plural
  • sarazini
  • sarazinii
  • sarazine
  • sarazinele
genitiv-dativ singular
  • sarazin
  • sarazinului
  • sarazine
  • sarazinei
plural
  • sarazini
  • sarazinilor
  • sarazine
  • sarazinelor
vocativ singular
plural
Intrare: sarazin (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarazin
  • sarazinul
  • sarazinu‑
plural
  • sarazini
  • sarazinii
genitiv-dativ singular
  • sarazin
  • sarazinului
plural
  • sarazini
  • sarazinilor
vocativ singular
  • sarazinule
  • sarazine
plural
  • sarazinilor
saracen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarachin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saracin
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sarazin (adj.)

  • 1. Care aparține sarazinilor, referitor la sarazini.
    surse: DEX '09

etimologie:

sarazin, -ă (persoană) sarazină saracen sarachin saracin

etimologie: