2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sarascher sm vz seraschier
SERASCHIER, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschir s. m.] – Din tc. serasker.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SERASCHIER, seraschieri, s. m. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. [Var.: seraschir s. m.] – Din tc. serasker.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de andreeadima
- acțiuni
SERASCHIR s. m. v. seraschier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SERASCHIR s. m. v. seraschier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de andreeadima
- acțiuni
SERASCHIR s. m. v. seraschier.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saraschez[1] sm vz seraschier
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saraschier sm vz seraschier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saraschieriu[1] sm vz seraschier
- În definiția principală, această variantă este tipărită: sarascheriu — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
serascher sm vz seraschier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seraschiear sm vz seraschier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seraschier sm [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 334 / V: (înv) ~ear, ~ir, ~cher, ~așc~, sarascher, sarascheriu, sar~ (S și: saraskier), saraschieriu / S și: seraskier / Pl: ~i / E: tc serasker] (În Imperiul Otoman) 1 Comandament suprem al unei armate (sau al armatei) turcești. 2 Comandant militar al unei unități teritoriale. 3 Ministru de război.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seraschir sm vz seraschier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
serașchier sm vz seraschier
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERASCHER s. m. v. seraschier.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERASCHIER, seraschieri, s. m. (Turcism învechit) Comandant al armatei și ministru de război în vechiul imperiu turcesc. (Atestat în forma seraschir) Seraschirul turc iscălise fără greutate și tot fără greutate se grăbise a-și călca iscălitura. HASDEU, I. V. 164. – Variante: serascher, seraschir s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SERASCHIER ~i m. (în Imperiul Otoman) Comandant al armatei și ministru de război. /<turc. serasker
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SARASCHER(IU) s. m. v. serascher.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SARASCHIERIU s. m. v. serascher.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SERASCHER s.m. (Mold., ȚR) Comandant suprem al armatei sau comandant militar al unei unități teritoriale turcești. A: Orînduindu împărățiia pre oștile turcești sarascheriu pe Sară Husain-Pașea. PSEUDO-COSTIN, 1v-2r. Au trimis serascheriul, pe Peta, carile mărgînd au prădat toată Sileziia. CANTEMIR, HR.; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; NCL II, 288, 289; PSEUDO-COSTIN, 2r, 12r, 24v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE; IM 1754, 71r, 78v, 145r. B: Au pecetluit armazarurile care au scris turcește la pașa seraschieariul. IST. Ț.R. Dupe aceasta au făcut serascher mare cu carele împreună au rînduit si pre alt pașă. IM 1730, 410v; cf. R. GRECEANU; IM 1730, 99r, 205v. Variante: sarascher(iu) (NCL II, 288, 289; PSEUDO-COSTIN, 1v-2r, 2r, 12r,24v; PSEUDO-AMIRAS, gl.; NECULCE), saraschieriu (N. COSTIN), serascheariu (IST. Ț.R.), serascher(iu) (M. COSTIN; IST. Ț.R.). Etimologie: tc. serasker. Vezi și serascherlîc.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SERASCHIER(IU) s.m. v. serascher.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
seraschier m. 1. od. generalisimul oștirii turcești; 2. azi, ministru de răsboiu, în Turcia. [Turc. SERASKER (din SER, cap, și ASKER, oștire)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seraschér n. (turc. ser-’asker, d. pers. ser-i’asker [ser, cap, și ’asker, oaste]; ngr. sevaskéris, sîrb. serasker. V. ser-dar). Generalism turcesc odinioară; azĭ, ministru de războĭ turcesc. Serascher-pașă, ministru de războĭ. – Și săr-, -chier și -chiar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
seraschier (desp. -chier) s. m., pl. seraschieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
seraschier (-chier) s. m., pl. seraschieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
seraschier s. m. (sil. -chier), pl. seraschieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
seraschier (-ri), s. m. – Comandant general. – Var. serascher. Mr. seraschier. Tc. (per.) serasker (Șeineanu, III, 107; Lokotsch 1847), cf. ngr. σερασϰέρι, alb., pol. seraskier, sb. serasker. – Sec. XVIII, înv. – Der. serascherlic, s. n. (înv., comandă), din tc. seraskerlik.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
saraschér V. serascher.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: se-ras-chier
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
seraschier, seraschierisubstantiv masculin
- 1. Comandant al armatei și ministru de război în Imperiul Otoman. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Seraschirul turc iscălise fără greutate și tot fără greutate se grăbise a-și călca iscălitura. HASDEU, I. V. 164. DLRLC
-
etimologie:
- serasker DEX '98 DEX '09