6 definiții pentru saprofag
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SAPROFAG, -Ă, saprofagi, -ge, adj. (Biol.; despre animale) Care se hrănește cu materii organice în descompunere. – Din fr. saprophage.
SAPROFAG, -Ă, saprofagi, -ge, adj. (Biol.; despre animale) Care se hrănește cu materii organice în descompunere. – Din fr. saprophage.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SAPROFAG, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu materii organice descompuse. [< fr. saprophage, cf. gr. sapros – putred, phagein – a mînca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAPROFAG, -Ă adj. (despre organisme) care se hrănește cu materii organice în descompunere. (< fr. saprophage)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SAPROFAG ~gă (~gi, ~ge) Care se hrănește cu materiale organice în descompunere. /<fr. saprophage
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
saprofag adj. m., pl. saprofagi; f. sg. saprofagă, pl. saprofage
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SAPRO- „putrefacție, putred, poluat”. ◊ gr. sapros „putred” > fr. sapro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sapro-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiul biologic, fiziologic și biochimic al degradărilor bazinelor acvatice produse de materiile organice putrescibile; ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (organisme) care prezintă nutriție saprofitică; ~biotic (v. -biotic), adj., care trăiește în apele poluate sau pe resturi organice în stare de putrefacție; ~bioză (v. -bioză), s. f., mod de viață propriu organismelor din apele poluate cu resturi organice în putrefacție; ~carp (v. -carp), s. n., fruct cărnos care prezintă țesuturi suculente în care se depozitează substanțele nutritive; ~col (v. -col3), s. n., sapropel transformat într-un gel solid, sub acțiunea timpului și a presiunii; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care se nutrește cu materii organice în curs de descompunere; ~fil (v. -fil1), adj., 1. Care preferă resturile organice. 2. Care crește pe humus; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care se hrănesc cu resturi organice; ~fitic (v. -fitic), adj., care crește pe reziduuri organice aflate în descompunere; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) care se dezvoltă numai în apele încărcate cu substanțe organice; ~gen (v. -gen1), adj., 1. (Despre bacterii) Care provoacă putrezirea substanțelor organice. 2. Care crește pe substanțe aflate în stare de putrefacție; ~geofite (v. geo-, v. -fit), s. f. pl., încrengătură de plante saprobiotice cu flori; ~pel (v. -pel), s. n., mîl bogat în substanțe organice în curs de descompunere, aflat pe fundul lagunelor și al mărilor; ~pelic (v. -pelic), adj., (despre plante) care se dezvoltă pe substanțele în curs de putrezire de pe fundul apelor cu mîl; ~xene (v. -xen), adj., s. n. pl., (organisme) care se dezvoltă în ape curate sau încărcate cu substanțe organice.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A11) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
saprofag, saprofagăadjectiv
- 1. (Despre animale) Care se hrănește cu materii organice în descompunere. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- saprophage DEX '09 DEX '98 DN