SAPONIFICAȚIE s. f. Saponificare. – Din fr. saponiflcation.

saponificație sf vz saponificațiune

saponificațiune sf [At: CADE / P: ~ți-u~ / V: ~ție / Pl: ~ni / E: fr saponification] 1-2 (Rar) Saponificare (1-2).

SAPONIFICA, pers. 3 saponifică, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) descompune (un ester) prin hidroliză în acizi organici și alcool. 2. A (se) descompune (o grăsime) prin hidroliză, transformându-se în săpun. – Din fr. saponifier, it. saponificare.

SAPONIFICAȚIE s. f. Saponificare. – Din fr. saponification.

SAPONIFICA vb. I. tr., refl. (Despre esteri) A (se) descompune prin hidroliză în acizi grași și alcool. ♦ (Despre grăsimi) A (se) transforma în săpun. [P.i. saponific. / < fr. saponifier, cf. lat. sapo – săpun, facere – a face].

SAPONIFICAȚIE s.f. Saponificare. [< fr. saponification].

SAPONIFICAȚIE s. f. saponificare. (< fr. saponification)

A SAPONIFICA saponific tranz. 1) (grăsimi) A descompune prin reacție chimică, transformând în glicerină și săpunuri. 2) chim. (esteri, amide etc.) A transforma în acizi corespunzători sau în sărurile lor. /<fr. saponifier

A SE SAPONIFICA pers. 3 se saponifică intranz. A se transforma în săpun. /<fr. saponifier

* saponificațiúne f. (d. saponific). Acțiunea de a saŭ de a se saponifica. – Și -áție și -áre.

saponifica vb., ind. prez. 1 sg. saponific, 3 sg. și pl. saponifică; conj. prez. 3 sg. și pl. saponifice

saponificație s. f., pl. saponificații

SAPONIFICAȚIE s. v. saponificare.

saponificație s. v. SAPONIFICARE.