13 definiții pentru sapient, sapiență   declinări

SAPIÉNT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr. -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.

SAPIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia.

SAPIÉNT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.

SAPIÉNȚĂ s. f. (Livr.) Înțelepciune; știință, învățătură. [Pr.: -pi-en-] – Din lat. sapientia.

SAPIÉNT, sapienți, s. m. (Latinism învechit) Învățat. Doară luăm de limbă oarecare alterații a cuvintelor întrebuințate, dar conjugația, articulul și țesetura țăranului în cît se osebește de a sapientului ? RUSSO, S. 53. – Pronunțat: -pi-ent.

sapiént (livr.) (-pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapiénți; adj. f., s. f. sapiéntă, pl. sapiénte

sapiénță (livr.) (-pi-en-) s. f., g.-d. art. sapiénței

sapiént adj. m., s. m. (sil. -pi-ent), pl. sapiénți; f. sg. sapiéntă, pl. sapiénte

sapiénță s. f. (sil. -pi-en-), g.-d. art. sapiénței

SAPIÉNT adj. v. citit, erudit, înțelept, învățat, savant.

SAPIÉNȚĂ s. v. înțelepciune, învățătură, știință.

SAPIÉNT, -Ă adj., s. m. f. (om) înțelept, doct, savant. (< lat. sapiens)

SAPIÉNȚĂ s. f. înțelepciune; știință, învățătură. (< lat. sapientia)