6 definiții pentru sapientă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SAPIENT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr. -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.
sapient, ~ă smf, a [At: HELIADE, D. J. 4/26 / P: ~pi-ent / Pl: ~nți, ~e / E: lat sapiens, -ntis] 1-2 (Înv) (Om) doct.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SAPIENT, -Ă, sapienți, -te, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. sapiens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SAPIENT, -Ă adj., s. m. f. (om) înțelept, doct, savant. (< lat. sapiens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sapient (livr.) (desp. -pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapienți; adj. f., s. f. sapientă, pl. sapiente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sapient (livr.) (-pi-ent) adj. m., s. m., pl. sapienți; adj. f., s. f. sapientă, pl. sapiente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: sa-pi-en-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sapient, sapiențisubstantiv masculin sapientă, sapientesubstantiv feminin sapient, sapientăadjectiv
- 1. (Om) plin de înțelepciune; (om) doct, învățat, savant. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00sinonime: învățat
- Doară luăm de limbă oarecare alterații a cuvintelor întrebuințate, dar conjugația, articulul și țesetura țăranului în cît se osebește de a sapientului? RUSSO, S. 53. DLRLC
-
etimologie:
- sapiens, -ntis DEX '09 DEX '98 MDN '00