SANGVIN, -Ă, sangvini, -e, adj. 1. Care aparține sângelui, privitor la sânge, la compoziția sau la circulația sa în organism. 2. (Despre oameni) La care circulația sângelui este foarte activă; sangvinic. ◊ Temperament sangvin = temperament viu, impulsiv, mobil. [Var.: sanghin, -ă, sanguin, -ă adj.] – Din fr. sanguin, lat. sanguineus.

sangvin², ~ă a [At: NEGULICI / V: ~guin, (asr) ~ghin, (înv) sânguin / Pl: ~i, ~e / E: fr sanguin, lat sanguineus] 1 Care aparține sângelui (1). 2 Privitor la sânge (1), la compoziția sau la circulația sa în organism. 3 Specific sângelui (1). 4 Prin care circulă sângele (1) Si: sangvinic (3). 5 Care are culoarea sângelui (1). 6 În care predomină sângele (1). 7 (D. temperamentul oamenilor) Care se caracterizează prin vioiciune, mobilitate, impulsivitate la reacții sau (după alte concepții) care se caracterizează printr-un echilibru puternic și totodată mobil în reacții Si: sangvinic (1). 8 (D. oameni) Cu temperamentul sangvin (7) Si: sangvinic (2).

sangvin¹- [At: DN⁴ / E: fr sanguin, lat sanguis, -inis] Element de compunere cu semnificația: 1 Sânge (1). 2 Referitor la sânge (1). 3 De sânge (1).

SANGVIN, -Ă, sangvini, -e, adj. 1. Care aparține sângelui, privitor la sânge, la compoziția sau la circulația sa în organism. 2. (Despre oameni) La care circulația sângelui este foarte activă; sangvinic. ♦ Temperament sangvin = temperament viu, impulsiv, mobil. [Var.: sanghin, -ă, sanguin, -ă adj.] – Din fr. sanguin, lat. sanguineus.

SANGVIN, -Ă adj. v. sanguin.

SANGVIN, -Ă adj. v. sanguin.

SANGVIN¹- elem. „sânge”. (< fr. sanguin-, cf. lat. sanguis, -inis)

SANGVIN², -Ă adj. 1. referitor la sânge; prin care circulă sângele. 2. (despre oameni) cu o circulație a sângelui foarte activă; sangvinic. ♦ temperament ~ = temperament vioi; impulsiv. 3. de culoarea sângelui. (< fr. sanguin, lat. sanguineus)

SANGVIN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sânge; propriu sângelui. Grupă ~ă. 2) (despre persoane) Care are o circulație activă a sângelui. [Sil. san-gvin] /<fr. sanguin, lat. sanguineus

sanghin, ~ă a vz sangvin² corectat(ă)

sanguin, ~ă a vz sangvin

sânguin, ~ă a vz sangvin

SANGHIN, -Ă adj. v. sanguin.

SANGUIN, -Ă, sanguini, -e, adj. 1. Care ține de sînge, prin care trece sîngele, de sînge. Masajul activează circulația sanguină. NICOLAU-MAISLER, D. V. 114. ◊ Grupă sanguină v. grupă. 2. (Despre oameni) La care circulația sîngelui este foarte activă. ◊ Temperament sanguin = temperament cu reacții imediate; temperament impulsiv. – Variante: sanghin, -ă, sangvin, -ă adj.

SANGHIN, -Ă adj. v. sanguin.

SANGUIN, -Ă adj. 1. Referitor la sînge, de sînge; prin care circulă sîngele. 2. (Despre oameni) Care are o circulație a sîngelui foarte activă. ♦ Temperament sanguin = temperament vioi; impulsiv; sanguinic. [Pron. -gu-in, var. sanghin, -ă, sangvin, -ă adj. / < fr. sanguin, cf. lat. sanguineus].

sanguin a. 1. ce ține de sânge: vase sanguine; 2. în care predomină sângele: temperament sanguin; 3. de coloarea sângelui: jasp sanguin.

* sanghín, -ă adj. (fr. sanguin, d. lat. sanguineus). Al sîngeluĭ, de sînge: vase sanghine (vine și artere), boală sanghină. Vioĭ, impetuos, în care predomină sîngele: temperament sanghin (V. linfatic). De coloarea sîngeluĭ: față de un roș sanghin (conabiŭ, pătlăginiŭ).

!sangvin/sanguin adj. m., pl. sangvini/sanguini; f. sangvină/sanguină, pl. sangvine/sanguine

!sangvin (sang-vin) adj. m., pl. sangvini; f. sangvină, pl. sangvine

sangvin adj. m., pl. sangvini; f. sg. sangvină, pl. sangvine

sanguin v. sangvin

sanguin

sanguin.

SANGVIN adj. 1. v. pletoric. 2. v. sangvinic.

PLACHETĂ SANGVINĂ s. v. trombocit.

PLACHETĂ SANGUINĂ s. (BIOL.) trombocit.

SANGUIN adj. 1. (MED.) pletoric, roșu, rubicond. (Față ~.) 2. sanguinic, (astăzi rar) sîngeros. (Temperament ~.)

SANGVÍN, -Ă adj. (< fr., lat.) adj. Care aparține sângelui, privitor la sânge; prin care circulă sângele. ◊ Temperament (tip) s. = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat; caracterizat prin vioiciune, mobilitate. Corespunde în clasificarea lui I.P. Pavlov tipului puternic, echilibrat și mobil, de activitate nervoasă superioară.

a lua (cuiva) grupa sanguină expr. a lovi (pe cineva) cu cuțitul