16 definiții pentru sanctitate santitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANCTITÁTE s. f. Sfințenie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat patriarhilor ortodocși și papilor. – Din lat. sanctitas, -atis.

sanctitate sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 245 / V: (înv) ~nt~ / E: lat sanctitas] 1 (Liv) Sfințenie (10). 2 (Jur; rar) Inviolabilitate. 3 (art ; urmat de un aps) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un patriarh ortodox sau un papă (precedând adesea titlul acestora. corectată

SANCTITÁTE, sanctități, s. f. Sfințenie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat patriarhilor ortodocși și papilor. – Din lat. sanctitas, -atis.

SANCTITÁTE, sanctități, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat papilor și patriarhilor ortodocși.

SANCTITÁTE s.f. Sfințenie. ♦ Titlu dat papilor și patriarhilor. [< lat. sanctitas, cf. it. santità].

SANCTITÁTE s. f. 1. sfințenie. 2. titlu dat papilor și patriarhilor. (< lat. sanctitas)

SANCTITÁTE ~ăți f. (urmat de un pronume posesiv constituie o formulă de adresare către papi și patriarhi ortodocși) Sfințenie. ~atea voastră. [G.-D. Sanctității] /<lat. sanctitas, ~atis

* sanctitáte f. (lat. sánctitas, -átis). Sfințenie. Sfinție: Sanctitatea Sa patriarhu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sanctitáte (sanc-ti-) s. f., g.-d. art. sanctitắții

sanctitáte s. f. (sil. sanc-), g.-d. art. sanctității

!Sanctitátea Ta (Sa, Voástră) (Sanc-ti-) loc. pr., g.-d. Sanctitắții Tále (Sále, Voástre)

Sanctitátea ta (sa, voástră) s. f. art. + adj. (sil. Sanc-), g.-d. Sanctității tále (sále, voástre)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: sanctitate
sanctitate substantiv feminin
  • silabație: sanc-ti- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sanctitate
  • sanctitatea
plural
  • sanctități
  • sanctitățile
genitiv-dativ singular
  • sanctități
  • sanctității
plural
  • sanctități
  • sanctităților
vocativ singular
plural
santitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

sanctitate santitate

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat patriarhilor ortodocși și papilor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: