14 definiții pentru sanctitate

SANCTITÁTE s. f. Sfințenie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat patriarhilor ortodocși și papilor. – Din lat. sanctitas, -atis.

SANCTITÁTE, sanctități, s. f. Sfințenie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat patriarhilor ortodocși și papilor. – Din lat. sanctitas, -atis.

SANCTITÁTE, sanctități, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat papilor și patriarhilor ortodocși.

sanctitáte (sanc-ti-) s. f., g.-d. art. sanctitắții

sanctitáte s. f. (sil. sanc-), g.-d. art. sanctității

SANCTITÁTE s. v. sfințenie.

SANCTITÁTE s.f. Sfințenie. ♦ Titlu dat papilor și patriarhilor. [< lat. sanctitas, cf. it. santità].

SANCTITÁTE s. f. 1. sfințenie. 2. titlu dat papilor și patriarhilor. (< lat. sanctitas)

SANCTITÁTE ~ăți f. (urmat de un pronume posesiv constituie o formulă de adresare către papi și patriarhi ortodocși) Sfințenie. ~atea voastră. [G.-D. Sanctității] /<lat. sanctitas, ~atis

* sanctitáte f. (lat. sánctitas, -átis). Sfințenie. Sfinție: Sanctitatea Sa patriarhu.

!Sanctitátea Ta (Sa, Voástră) (Sanc-ti-) loc. pr., g.-d. Sanctitắții Tále (Sále, Voástre)

Sanctitátea ta (sa, voástră) s. f. art. + adj. (sil. Sanc-), g.-d. Sanctității tále (sále, voástre)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: sanctitate
sanctitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sanctitate sanctitatea
plural sanctități sanctitățile
genitiv-dativ singular sanctități sanctității
plural sanctități sanctităților
vocativ singular
plural