sanctitate sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 245 / V: (înv) ~nt~ / E: lat sanctitas] 1 (Liv) Sfințenie (10). 2 (Jur; rar) Inviolabilitate. 3 (art ; urmat de un aps) Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un patriarh ortodox sau un papă (precedând adesea titlul acestora. corectat(ă)