SAMSÁR, samsari, s. m. Persoană care intermediază afaceri de vânzare-cumpărare; misit. ♦ Fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. – Din tc. simsar, bg. samsar.

SAMSÁR, samsari, s. m. Mijlocitor în afaceri negustorești; misit. ♦ Fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. – Din tc. simsar, bg. samsar.

SAMSÁR, samsari, s. m. Intermediar în afaceri negustorești, între vînzător și cumpărător (v. misit); p. ext. persoană care face din orice lucru obiect de negoț. Negustori aprigi de cereale, geambași vestiți la oboare, samsari de lînă și brînzeturi. I. BOTEZ, ȘC. 87. Am cunoscut eu un samsar de slujbe, unu... amicul tuturor miniștrilor. VLAHUȚĂ, O. A. III 176. A chemat un samsar... să-i găsească o pereche de case frumoase. CARAGIALE, O. III 29.

samsár s. m., pl. samsári

samsár s. m., pl. samsári

SAMSÁR s. v. misit.

samsár (samsári), s. m. – Misit, mijlocitor, intermediar. – Var. simsar. Mr. sîmsar, megl. sămsar. Tc. simsar, din arab. simsar (Roesler 602; Șeineanu, II, 411; Lokotsch 1836; Ronzevalle 101; REW 7930a), poate prin intermediul sb. samsar, cf. bg. simsar, it. sensale. – Der. samsarlîc, s. n. (intermediere; codoșlîc), din tc. simsarlik; samsăresc, adj. (de samsari); samsăroaică, s. f. (femeie care face rost de oameni de serviciu); sămsări, vb. (a face pe samsarul).

SAMSÁR ~i m. 1) Persoană care mijlocește o afacere negustorească; misit; comisionar; intermediar. 2) fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. /<turc. simsar, bulg. samsar

samsar m. mijlocitor la vânzări si cumpărături. [Mold. simzar = turc. SIMSAR].

samsár și (maĭ vechĭ) simzár și sinzár m. (turc. ar. symsar și simsar, d. it. sensale, care vine d. lat. censualis, controlor, d. census, census; sîrb. samsar, ngr. semsáris). Misit, mijlocitor de vînzărĭ și cumpărărĭ, curtier. Telal. Fig. Om care trafică toate. V. codoș, barîșnic.

SAMSAR s. intermediar, mijlocitor, misit, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.)