2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘAMÓT s. n. v. șamotă.

ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte.

șamota vt [At: DL / Pzi: ~tez / E: șamotă] (Ind) 1 (C. i. argilă) A transforma în șamotă (1). 2 (C. i. sobe, cuptoare etc.) A căptuși cu șamotă (2).

șamo sf [At: MACAROVICI, CH. 357 / V: (rar) ~mot sn / Pl: ~te / E: fr chamotte, ger Schamotte] (Ind) 1 Material refractar care se obține prin măcinarea argilei arse și care se folosește la prepararea cărămizilor și a altor produse refractare. 2 (Pex) Cărămidă din șamotă (1).

ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă

ȘAMOTÁ, șamotes, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă.

ȘAMÓTĂ s. f. Argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; cărămidă refractară preparată din astfel de argilă. – Variantă: șamót s. n.

ȘAMÓT s.n. v. șamotă.

ȘAMOTÁ vb. I. tr. A căptuși un cuptor cu șamotă. [< germ. schamottieren].

ȘAMÓTĂ s.f. Material obținut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. șamot s.n. / < germ. Schamotte].

ȘAMOTÁ vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ. schamottieren)

ȘAMÓTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte)

A ȘAMOTÁ ~éz tranz. (cuptoare, sobe etc.) A căptuși cu șamotă; a acoperi cu un strat refractar. /Din șamotă

ȘAMÓTĂ ~e f. 1) Material obținut din argilă arsă și măcinată, din care se fabrică produse refractare. Mortar de ~. 2) Cărămidă sau placă făcută dintr-un astfel de material. /<germ. Schamotte, fr. chamotte


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamótă s. f., g.-d. art. șamótei; pl. șamóte

șamotá vb., ind. prez. 1 sg. șamotéz, 3 sg. și pl. șamoteáză

șamótă s. f., pl. șamóte

Intrare: șamota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șamota
  • șamotare
  • șamotat
  • șamotatu‑
  • șamotând
  • șamotându‑
singular plural
  • șamotea
  • șamotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șamotez
(să)
  • șamotez
  • șamotam
  • șamotai
  • șamotasem
a II-a (tu)
  • șamotezi
(să)
  • șamotezi
  • șamotai
  • șamotași
  • șamotaseși
a III-a (el, ea)
  • șamotea
(să)
  • șamoteze
  • șamota
  • șamotă
  • șamotase
plural I (noi)
  • șamotăm
(să)
  • șamotăm
  • șamotam
  • șamotarăm
  • șamotaserăm
  • șamotasem
a II-a (voi)
  • șamotați
(să)
  • șamotați
  • șamotați
  • șamotarăți
  • șamotaserăți
  • șamotaseți
a III-a (ei, ele)
  • șamotea
(să)
  • șamoteze
  • șamotau
  • șamota
  • șamotaseră
Intrare: șamotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șamo
  • șamota
plural
  • șamote
  • șamotele
genitiv-dativ singular
  • șamote
  • șamotei
plural
  • șamote
  • șamotelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șamot
  • șamotul
  • șamotu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • șamot
  • șamotului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

șamota

  • 1. A căptuși un cuptor cu șamotă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A transforma argila în șamotă.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • limba germană schamottieren
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. șamotă
    surse: DEX '09 DEX '98

șamotă șamot

  • 1. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: