SAMARĂ, samare, s. f. Fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.). – Din fr. samare.

samară¹ sf [At: J. CIHAC, I. N. 260/16 / V: (înv) ~re / Pl: ~re / E: fr samare] Tip de fruct uscat, cu o singură sămânță și cu pericarpul prelungit în formă de aripioare Si: (înv) samaridie.

samare sf vz samară¹

sămăra vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~rez / E: samar] (Îdt; c. i. animale de povară) A pune samarul (1) pe spinare.

SAMARĂ, samare, s. f. Tip de fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.). – Din fr. samare.

SAMARĂ, samare, s. f. Tip de fruct uscat, cu o aripă subțire (cum are ulmul, arțarul, paltinul etc.).

SAMARĂ s.f. Tip de fruct uscat, indehiscent, lățit ca o aripă subțire în jurul seminței sau numai într-o parte a acesteia. [< fr. samare, cf. lat. samarum].

SAMARĂ s. f. fruct uscat, indehiscent, lățit ca o aripă subțire în jurul seminței sau într-o parte a acesteia. (< fr. samare, lat. samara)

SAMARĂ ~e f. (la arțar, frasin, ulm etc.) Fruct uscat cu o aripă membranoasă, care nu se deschide la maturitate. /<fr. samare

samară f. culmea casei țărănești (se aude prin Buzău). [Și samar, identic cu vorba precedentă: samara e așezată sub încheieturile brațelor la caprele bordeiului].

* samáră f., pl. e (fr. samare, d. lat. samara și samera, fruct de ulm). Bot. Un fel de fruct uscat și indehiscent și înconjurat de o membrană ca o aripă, ca la ulm, arțar, paltin, jugastru ș.a. V. achenă, bacă, cariopsă, ghindă, silică.

samară s. f., g.-d. art. samarei; pl. samare

samară s. f., g.-d. art. samarei; pl. samare

samară s. f., g.-d. art. samarei; pl. samare

SAMARA 1. Râu în SV Federației Ruse, afl. stg. al Volgăi la Samara; 580 km. Izv. de pe pantele dealurilor Obsci Sîrt din S m-ților Ural și are o direcție generală de curgere SE-NV, trecând prin orașul Buzuluk. 2. Râu în E Ucrainei, afl. stg. al Niprului la Dnepropetrovsk; 341 km. Iz.v din pod. Doneț și curge pe direcție generală E-V, trecând prin Pavlohrad. Afp. pr.: Vovcea. Hidrocentrală. 3. Oraș în SV Federației Ruse, situat la vărsarea râului Samara în Volga; 1,1 mil. loc. (2002). Port fluvial. Nod de comunicații. Hidrocentrala Jiguliovsk (2,3 mii MW), intrată în funcțiune în 1957. Construcții de nave fluviale, avioane, locomotive, mașini agricole și subansamble pentru tractoare, mașini-unelte, utilaje industriale grele și utilaj petrolier. Ind. de prelucr. a petrolului și a lemnului, cauciucului sintetic, mat. de constr., textilă și alim. Fabrici de cabluri și de ceasuri. Patru universități. Fundat în 1586 ca fortăreață pentru apărarea hotarului SE al statului rus. Treptat, S. a dobândit și un important rol economic în schimburile comerciale între centrul Rusiei și ținuturile de dincolo de Volga. Sărăcimea din S. a participat la răscoalele conduse de S. Razim din 1670-1671 și E. Pugaciov din 1773-1775.

SAMÁRĂ (< fr.; {s} lat. samara „fructul ulmului”) s. f. Fruct uscat, indehiscent, turtit, cu o singură sămânță și cu pericarpul dur, prelungit sub forma unei aripioare (ex. fructele de ulm). La unele specii de arbori (ex. arțar, jugastru) fructificațiile sunt alcătuite din două samare alipite (disamară).

Sămara v. Samaria 2.

SAMARĂ s. v. coamă, creastă, culme.

samară s. v. COAMĂ. CREASTĂ. CULME.

sămăra, sămărez, vb. IV (înv.; despre animalele de povară) a pune samarul pe spinare.