3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. salva.

salvator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: salva + -tor] (Adesea prin lărgirea sensului și figurat) 1-2 (Persoană) care salvează sau poate salva Si: mântuitor, (înv) mântuielnic. 3-4 (Spc) (Persoană) care dezrobește sau poate dezrobi Si: dezrobitor (1-2).

SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care salvează sau poate salva. – Din fr. salvateur, lat. salvator, -oris. Cf. salva.

SALVATÓR, -OÁRE, salvatori, -oare, adj. Care salvează sau poate salva. Stinsese becul de pe noptieră de cîteva ori și tot de atîtea ori îl reaprinsese, ba să refacă un calcul salvator, ba să controleze un preț. REBREANU, R. I 45. Se opri din citit. Îi veni deodată în minte o idee salvatoare. BART, E. 23. ◊ (Substantivat) Nu se putea prevedea cine va fi salvatorul din suferințile seculare. SADOVEANU, E. 240. Adu-ți aminte că patria d-tale nu va fi ingrată către salvatorii ei. GHICA, A. 158.

SALVATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care salvează sau poate salva. [Cf. lat. salvator].

SALVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care salvează, sau poate salva. (< fr. salvateur, lat. salvator)

SALVATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care salvează; izbăvitor. Remediu ~. Idee ~oare. /a salva + suf. ~tor

* salvatór, -oáre adj. și s. (lat. salvator). Care salvează, mîntuitor, mîntuitore: Hristos, salvatoru omeniriĭ.

Salvator Mosa m. pictor și poet satiric italian (1615-1673).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

salvatór adj. m., s. m., pl. salvatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. salvatoáre

salvatór adj. m., s. m., pl. salvatóri; f. sg. și pl. salvatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SALVATÓR adj., s. 1. adj. (pop.) izbăvitor, mântuitor, (înv.) mântuielnic. (Un mijloc ~.) 2. s. (înv.) scăpător. (Tu ești ~ul meu!) 3. adj. v. salutar. 4. adj. v. mântuitor.

SALVATOR adj., s. 1. adj. (pop.) izbăvitor, mîntuitor, (înv.) mîntuielnic. (Un mijloc ~.) 2. s. (înv.) scăpător. (Tu ești ~ meu!) 3. adj. providențial, salutar. (Împrejurare ~.) 4. adj. (BIS.) izbăvitor, mîntuitor, (înv.) spăsitor.

Intrare: Salvator
Salvator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: salvator (adj.)
salvator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salvator
  • salvatorul
  • salvatoru‑
  • salvatoare
  • salvatoarea
plural
  • salvatori
  • salvatorii
  • salvatoare
  • salvatoarele
genitiv-dativ singular
  • salvator
  • salvatorului
  • salvatoare
  • salvatoarei
plural
  • salvatori
  • salvatorilor
  • salvatoare
  • salvatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: salvator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salvator
  • salvatorul
  • salvatoru‑
plural
  • salvatori
  • salvatorii
genitiv-dativ singular
  • salvator
  • salvatorului
plural
  • salvatori
  • salvatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)