3 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SALÚT, saluturi, s. n. Cuvânt, enunț sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, -utis, it. saluto.

SALÚT, saluturi, s. n. Cuvânt, enunț sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, -utis, it. saluto.

salut2 sn [At: BARIȚIU, P. A. II, 80 / V: (înv) sf, ~e sf / Pl: ~uri / E: lat salus, -tis] (Înv) 1 Salvare (1). 2 (Pex) Fericire (1). 3 Bunăstare.

salut1 sn [At: I. GOLESCU. C. / V: (reg) ~lot / Pl: ~uri / E: fr salut] Cuvânt, frază, formulă, gest, mișcare etc. prin care cineva salută pe altcineva (direct sau mediat) Si: (înv) sărutare (1), sărutătură (1), (tcî) selam (1).

SALÚT, saluturi, s. n. Cuvînt sau gest cu care se salută. «Noroc bun» e salutul minerilor, pe care îl spun oricui și în orice împrejurare. BOGZA, Ț. 51. Făcu cu dreapta salut, la piept, la gură și la frunte. SADOVEANU, O. VII 17. [Căpitanul] se îndoi într-un salut ceremonios. BART, E. 152. ♦ Cuvîntare prin care se salută o adunare, un oaspete oficial etc. După ce s-a cîntat imnul Uniunii Sovietice... au început saluturile și cuvîntările. STANCU, U.R.S.S. 78. ◊ Adresă de salut v. adresă.

SALÚT s.n. Cuvânt, frază, gest cu care se salută. ♦ Cuvântare cu care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete etc. [Pl. -turi. / < fr. salut, cf. lat. salus].

SALÚT s. n. cuvânt, frază, gest cu care se salută. ◊ cuvântare cu care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete. (< fr. salut, lat. salus, it. saluto)

SALÚT ~uri n. 1) Formulă sau gest de politețe cu care se salută. 2) Alocuțiune cu care se salută o adunare, un oaspete oficial. /<fr. salut

1) *salút n., pl. urĭ (fr. salut, vfr. salu [d. lat. salus, salútis, mîntuire, salvare], scris astăzĭ salut pin reacțiune etimologică; it. salúto). Semnu saŭ gestu pin care saluțĭ pe cineva: a da, a primi, a înapoĭa un salut. – Cu înț. de „mîntuire, salvare” e fals. Deci: armata mîntuiriĭ, nu armata salutuluĭ (vorbind de celebra asociațiune protestantă fundată de William Booth ca să-ĭ facă pe oamenĭ maĭ temătorĭ de Dumnezeŭ).

2) *salút, a -á v. tr. (lat. salúto, -áre. V. sărut). Fac cuĭva, cînd îl întîlnesc, un semn de atențiune, politeță saŭ respect, plecînd capu, ducînd mîna la tîmplă saŭ ridicînd pălăria: a saluta un prieten. Trimet salutărĭ pin scris orĭ pin vorbă. Onorez cu un semnal de politeță după uzu armateĭ saŭ marineĭ: a saluta un vapor cu 20 de bubuiturĭ de tun. Aclam, proclam: armata l-a salutat ca împărat.

SALUTÁ, salút, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politețe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărțire. ♦ Tranz. A-și manifesta bucuria, aclamând pe cineva. ♦ Tranz. Fig. A primi cu entuziasm o idee, o acțiune. – Din lat., it. salutare.

ȘĂLÚȚ, șăluțuri, s. n. Diminutiv al lui șal.Șal + suf. -uț.

ȘĂLÚȚ, șăluțuri, s. n. Diminutiv al lui șal.Șal + suf. -uț.

saluta vt [At: T. A. ARON, S. A. 23/17 / V: (înv) săl~ / Pzi: salut, (înv) ~tez / E: lat salutare, it salutare] 1 (Fșa; c. i. oameni) A rosti, a scrie, a transmite un cuvânt, o frază, o formulă etc. ori a face un gest, o mișcare etc. pentru a-și exprima politețea, respectul, afecțiunea etc. îndeosebi la întâlnire și la despărțire Si: (înv) a săruta (1), (reg) a noroci, a sălutări. 2 (Pex) A-și manifesta bucuria (prin aclamații, gesturi). 3 (C. i. persoane sau acțiuni, evenimente etc.) A întâmpina cu bucurie, cu entuziasm (o idee, o acțiune etc.).

șăluț sn [At: MARIAN, NA. 174 / V: (reg) sf / Pl: ~e / E: șal1 + -uț] 1-4 (Reg; șhp) Șal1 (4-5) (mic) Si: șelișor (1-4).

SALUTÁ, salut, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politețe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărțire. ♦ Tranz. A-și manifesta bucuria, aclamând pe cineva. ♦ Tranz. Fig. A primi cu entuziasm o idee, o acțiune. – Din lat. it. salutare.

SALUTÁ, salút, vb. I. Tranz. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politețe, de respect sau de simpatie la întîlnirea cu cineva sau la despărțire; a-și manifesta bucuria, aclamînd pe cineva. Te salut, domnule Băltene... SADOVEANU, O. VIII 653. Să saluți, în numele alegătorilor, pe deputatul ales și pe prefect. CARAGIALE, O. I 176. ◊ (Urmat de determinări modale sau instrumentale) Pan Anton înaintă cu calul și salută din cap pe oștean. SADOVEANU, O. VII 165. Cînd porni calul, toți trei întoarseră capetele și o salutară ceremonios. REBREANU, R. II 103. Domnițian se aplecă jumătate afară pe fereastra vagonului și vru să le salute cu batista. BASSARABESCU, V. 15. L-am salutat cu respect. DELAVRANCEA, H. T. 76. ◊ Fig. Din stînga, de sub curmătura unui deal, vine rîul Bahna să întîmpine, să salute sosirea marelui fluviu la pragul țării, cu al cărui pămînt și destin se leagă pentru totdeauna. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. ◊ Absol. Domnul... ascultase fără voie și salută. C. PETRESCU, C. V. 116. El a pus sabia în teacă, salută militărește și merge într-un colț al salonului. CARAGIALE, O. II 165. ♦ A primi cu bucurie o idee, o acțiune. Poporul romîn salută și sprijină cu căldură nobila chemare la lupta pentru pace. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860.

ȘĂLÚȚ, șăluțe, s. n. Diminutiv al lui șal. Fochiștii... pe jumătate goi, cu gîtul învelit în șăluțul lor de bumbac. BART, E. 47.

ȘĂLÚȚ, șăluțe, s. n. Diminutiv al lui șal.

SALUTÁ vb. I. tr. A întâmpina, a da cuiva un semn de respect, de considerație, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politețe, de simpatie etc. la întâlnire sau la despărțire. ♦ (Fig.) A primi (ceva) cu bucurie, cu o manifestație vie. [P.i. salút. / < lat., it. salutare, cf. fr. saluer].

SALUTÁ vb. tr. a da cuiva un semn de respect, de considerație, rostind un cuvânt, o frază, o formulă uzuală de politețe, de simpatie la întâlnire sau la despărțire. ◊ (fig.) a întâmpina (ceva) cu bucurie. (< lat., it. salutare)

A SALUTÁ salút tranz. 1) (persoane sau colectivități) A întâmpina sau a petrece cu un gest respectuos sau cu o cuvântare de salut. 2) fig. (idei, păreri etc.) A accepta cu mare însuflețire. ~ hotărârea luată. /<lat., it. salutare

A SE SALUTÁ mă salút intranz. A face (concomitent) schimb de saluturi (cu cineva). /<lat., it. salutare

salutà v. 1. a da un semn exterior de politeță sau de respect: a saluta pe un bătrân; 2. a complimenta prin scris: salută din parte-mi pe...; 3. a proclama: îl salutară ca împărat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

saluta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. salut, 2 sg. saluți, 3 salu; conj. prez. 1 sg. să salut, 3 să salute

șăluț s. n., pl. șăluțuri

saluta (a ~) vb., ind. prez. 3 salu

șăluț (rar) s. n., pl. șăluțuri

salutá vb., ind. prez. 1 sg. salút, 3 sg. și pl. salútă

șălúț s. n., pl. șălúțuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SALÚT s. v. belșug, bogăție, bunăstare, prosperitate, salvare, scăpare.

SALÚT s. salutare, (rar) salutat, (înv.) salutație, sărutare, sărutat, sărutătură, (turcism înv.) selam. (~ de rămas bun.)

salut s. v. BELȘUG. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. PROSPERITATE. SALVARE. SCĂPARE.

SALUT s. salutare, (rar) salutat, (înv.) salutație, sărutare, sărutat, sărutătură, (turcism înv.) selam. (~ de rămas bun.)

SALUTÁ vb. (reg.) a noroci, (prin Maram.) a salutări, (înv.) a săruta. (L-a ~ la întâlnire.)

SALUTA vb. (reg.) a noroci, (prin Maram.) a salutări, (înv.) a săruta. (L-a ~ la întîlnire.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SALUT. Subst. Salut, salutare, închinare, închinăciune (înv.), plecăciune, temenea, ploconeală, ploconire, mătanie, salamalec, reverență. Formulă de salut. Ceremonie. Ceremonial, etichetă (fig.), protocol. Vb. A saluta, a da binețe, a da (a dori, a pofti) cuiva bună ziua, a da noroc; a se închina, a se ploconi, a se pleca, a se mătăni (reg.), a se temeni (rar). A se saluta, a-și da binețe, a-și da bună ziua. A întinde mîna, a da mîna cu cineva, a strînge cuiva mîna. A săruta mîna. A-și ridica pălăria, a-și lua (a-și scoate) căciula. A-și lua rămas bun, a-și lua la revedere, a-și lua ziua bună. A da cuiva bună seara, a-și lua de la cineva bună seara (seara bună). V. comportare, formule de salut, politețe.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

A BON ENTENDEUR, SALUT (fr.) salut pe cel care înțelege – Formulă prin care se atrage atenția asupra unor lucruri care nu pot fi spuse direct sau se relevă existența unor sensuri mai profunde ale unei alocuțiuni ori ale unui text.

AVE CAESAR (IMPERATOR), MORITURI TE SALUTANT! (lat.) slavă ție, Cezar (împărate), cei ce merg la moarte te salută! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 4. Omagiu rostit de gladiatori în fața lojii imperiale, la Roma, înainte de începerea luptelor în arenă.

MORITURI TE SALUTANT V. AVE CAESAR (IMPERATOR), MORITURI TE SALUTANT.

À bon entendeur, salut ! (fr. „Bunului ascultător, salut!”) – Semnificația acestui proverb este: cine are urechi de auzit, să audă. Se citează în original, pentru a atrage atenția ascultătorului să ghicească subînțelesul, sau ceea ce n-am putea spune direct și complet. Caragiale folosește expresia în comedia O scrisoare pierdută (act. II, sc. 5). Zoe, agitată, scoate gazeta și citește: „În numărul de mîine al foii noastre vom reproduce o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate către o damă de mare influență. Originalul va sta mîine la dispoziția curioșilor în biuroul nostru de redacție. Atît pentru astăzi. 'À bon entendeur, salut !'” FOL.

Ave Caesar (sau Ave imperator), morituri te salutant! (lat. "Slavă ție, împărate! Cei ce se duc la moarte te salută !) – cuvinte menționate de istoricul latin Suetoniu în lucrarea sa Vitae XII imperatorum, o culegere de anecdote despre viața a 12 împărați romani (de la Cezar la Domițian). În capitolul privitor la viața lui Claudiu, istoricul povestește că gladiatorii, înainte de a începe luptele în arenă, defilau în fața lojei imperiale și pronunțau cuvintele de mai sus, ca un ultim omagiu. IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a saluta din mers (pe cineva) expr. a pleca; a părăsi (pe cineva).

Intrare: salut
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salut
  • salutul
  • salutu‑
plural
  • saluturi
  • saluturile
genitiv-dativ singular
  • salut
  • salutului
plural
  • saluturi
  • saluturilor
vocativ singular
plural
salot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
salută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
salute
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: saluta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • saluta
  • salutare
  • salutat
  • salutatu‑
  • salutând
  • salutându‑
singular plural
  • salu
  • salutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • salut
(să)
  • salut
  • salutam
  • salutai
  • salutasem
a II-a (tu)
  • saluți
(să)
  • saluți
  • salutai
  • salutași
  • salutaseși
a III-a (el, ea)
  • salu
(să)
  • salute
  • saluta
  • salută
  • salutase
plural I (noi)
  • salutăm
(să)
  • salutăm
  • salutam
  • salutarăm
  • salutaserăm
  • salutasem
a II-a (voi)
  • salutați
(să)
  • salutați
  • salutați
  • salutarăți
  • salutaserăți
  • salutaseți
a III-a (ei, ele)
  • salu
(să)
  • salute
  • salutau
  • saluta
  • salutaseră
săluta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șăluț
șăluț1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăluț
  • șăluțul
  • șăluțu‑
plural
  • șăluțuri
  • șăluțurile
genitiv-dativ singular
  • șăluț
  • șăluțului
plural
  • șăluțuri
  • șăluțurilor
vocativ singular
plural
șăluț2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăluț
  • șăluțul
  • șăluțu‑
plural
  • șăluțe
  • șăluțele
genitiv-dativ singular
  • șăluț
  • șăluțului
plural
  • șăluțe
  • șăluțelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

salut, saluturisubstantiv neutru

  • 1. Cuvânt, enunț sau gest cu care se salută. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote «Noroc bun» e salutul minerilor, pe care îl spun oricui și în orice împrejurare. BOGZA, Ț. 51. DLRLC
    • format_quote Făcu cu dreapta salut, la piept, la gură și la frunte. SADOVEANU, O. VII 17. DLRLC
    • format_quote [Căpitanul] se îndoi într-un salut ceremonios. BART, E. 152. DLRLC
    • 1.1. Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote După ce s-a cîntat imnul Uniunii Sovietice... au început saluturile și cuvîntările. STANCU, U.R.S.S. 78. DLRLC
etimologie:

saluta, salutverb

  • 1. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politețe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărțire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Te salut, domnule Băltene... SADOVEANU, O. VIII 653. DLRLC
    • format_quote Să saluți, în numele alegătorilor, pe deputatul ales și pe prefect. CARAGIALE, O. I 176. DLRLC
    • format_quote Pan Anton înaintă cu calul și salută din cap pe oștean. SADOVEANU, O. VII 165. DLRLC
    • format_quote Cînd porni calul, toți trei întoarseră capetele și o salutară ceremonios. REBREANU, R. II 103. DLRLC
    • format_quote Domnițian se aplecă jumătate afară pe fereastra vagonului și vru să le salute cu batista. BASSARABESCU, V. 15. DLRLC
    • format_quote L-am salutat cu respect. DELAVRANCEA, H. T. 76. DLRLC
    • format_quote figurat Din stînga, de sub curmătura unui deal, vine rîul Bahna să întîmpine, să salute sosirea marelui fluviu la pragul țării, cu al cărui pămînt și destin se leagă pentru totdeauna. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Domnul... ascultase fără voie și salută. C. PETRESCU, C. V. 116. DLRLC
    • format_quote (și) absolut El a pus sabia în teacă, salută militărește și merge într-un colț al salonului. CARAGIALE, O. II 165. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A-și manifesta bucuria, aclamând pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat A primi cu entuziasm o idee, o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Poporul romîn salută și sprijină cu căldură nobila chemare la lupta pentru pace. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2860. DLRLC
etimologie:

șăluț, șăluțurisubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui șal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fochiștii... pe jumătate goi, cu gîtul învelit în șăluțul lor de bumbac. BART, E. 47. DLRLC
etimologie:
  • Șal + sufix -uț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.