SALSA, salse, s. f. (Muz.) Combinație modernă între vechile sonorități cubaneze și cele portoricane, cu o insistentă tentă ritmică. – Cuv. sp.

salsa sfi [At: DN⁴ / E: it salsa] (Muz) Combinație modernă între vechile sonorități cubaneze și portoricane, cu o insistentă tentă ritmică.

SALSA s. f. (muz.) combinație modernă între vechile sonorități cubaneze și portoricane, cu o insistentă tentă ritmică. (< it., sp. salsa)

salcie³ sf vz salță¹

salsă² sf vz salță²

salsă¹ sf vz salță¹

salță² sf [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (rar) ~lsă / Pl: ~țe / E: it salsa] (Glg) Ridicătură conică formată prin erupția la suprafața pământului a gazelor degajate dintr-un zăcământ de hidrocarburi, care antrenează apă și noroi Si: pâclă, vulcan noroios.

salță¹ sf [At: HELIADE, L. B. III, 41/16 / V: (rar) ~lce, ~lcie, ~lsă / E: ngr σάλτσα, it salsa] (Înv) 1 Sos picant. 2 (Spc) Zeamă acrișoară făcută din usturoi pisat amestecat cu lămâie, oțet sau vin, sare, piper, dafin, cimbru etc., cu care se ungeau anumite fripturi.

SALȚĂ¹, salțe, s. f. (Învechit, rar) Zeamă acrișoară cu care se ung anumite fripturi. Ungea [mielul] c-un fel de salță inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămîie și cu sare. GHICA, S. 67. corectat(ă)

SALȚĂ², salțe, s. f. Vulcan noroios.

SALȚĂ s. f. erupție de noroi, cu emanații de gaze, în unele regiuni petrolifere sau gazifere; vulcan noroios. (< it. salsa)

SALȚĂ ~e f. Vulcan care erupe cu mase noroioase. /< it. salsa

salță f. 1. sos: salță din vin cu usturoiu și cu sare; 2. mic vulcan noroios, ca la Policiori, în județul Buzău. [Gr. mod. SÁLTZA (din it. salsa)].

sálță f., pl. e (ngr. sáltsa, d. it. salsa, sos. V. sos). Sos (Flm. ș.a.). Neol. (it.) Chim. Con din a căruĭ crăpătură ĭese noroĭ sărat și gaz inflamabil, ca’n împrejurimile Etneĭ și la Policĭorĭ (Bz.).

salsa (melodie; sos) s. f., g.-d. art. salsei; pl. salse

*salsa s. f., g.-d. art. salsei; pl. salse

salță s. f., g.-d. art. salței; pl. salțe

salță s. f., g.-d. art. salței; pl. salțe

salță (sos, vulcan) s. f., g.-d. art. salței; pl. salțe

sîlță (-țe), s. f. – Laț. Rut. sylĭce (Candrea). Mai puțin probabilă legătura cu sl. sŭlęsti „a îndoi” (Miklosich, Lexicon, 934), sl. sŭlęcati „a îndoi” (Tiktin). În Mold., sec. XVII-XVIII.

SALȚĂ s. v. vulcan noroios.

SALȚĂ s. (GEOL.) pîclă, pufnă, vulcan noroios.