opțiuni

14 definiții pentru saidecar seidicar sidicar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAIDECÁR, saidecari, s. m. (Înv.) Meșter care lucra odoare bisericești. [Var.: seidicár s. m.] – Din tc. sadekár.

SAIDECÁR, saidecari, s. m. (Înv.) Meșter care lucra odoare bisericești. [Var.: seidicár s. m.] – Din tc. sadekár.

saidecar sm [At: ODOBESCU, S. I, 347 / V: (înv) seidic~, sid~, sidic~ / Pl: ~i / E: tc sadekâr] Meșter argintar care broda cu fir odoarele bisericești.

SAIDECÁR, saidecari, s. m. (Învechit; și în forma seidicar) Meșter care lucra în fir odoarele bisericești. Este un studiu curios asupra acelei arte a... cusăturilor religioase... exercitată de breslele seidicarilor și ceaprazarilor. ODOBESCU, S. I 347. – Variantă: seidicár s. m.

SAIDECÁR ~i m. Meșter argintar care broda cu fier odoarele bisericești. /<turc. sadekâr

saidecar m. meșter argintar, broda în fireturi odoarele bisericești: breslele saidecarilor și ceaprazarilor OD. [Turc. SADE KYAR, lit. lucrător în (aur) curat].

saĭdecár m. (turc. pers. sade-kiar, d. sade, curat, sadea, subînț. „aur”, și kiar, lucrător). Vechĭ. Argintar care lucra odoare bisericești ș.a. – Și seĭdicar.

SEIDICÁR s. m. v. saidecar.

seidicar sm vz saidecar

sidecar sm vz saidecar

sidicar sm vz saidecar

seĭdicár V. saĭdecar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

saidecár (înv.) (sai-) s. m., pl. saidecári

saidecár s. m. (sil. sai-), pl. saidecári


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

saidecár (saidecári), s. m. – Bijutier, argintar. Tc. (per.) sade-kiar (Șeineanu, II, 307). Sec. XVIII, înv.

Intrare: saidecar
  • silabație: sai-de-car
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saidecar
  • saidecarul
  • saidecaru‑
plural
  • saidecari
  • saidecarii
genitiv-dativ singular
  • saidecar
  • saidecarului
plural
  • saidecari
  • saidecarilor
vocativ singular
  • saidecarule
  • saidecare
plural
  • saidecarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seidicar
  • seidicarul
  • seidicaru‑
plural
  • seidicari
  • seidicarii
genitiv-dativ singular
  • seidicar
  • seidicarului
plural
  • seidicari
  • seidicarilor
vocativ singular
  • seidicarule
  • seidicare
plural
  • seidicarilor
sidicar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

saidecar seidicar sidicar

  • 1. învechit Meșter care lucra odoare bisericești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Este un studiu curios asupra acelei arte a... cusăturilor religioase... exercitată de breslele seidicarilor și ceaprazarilor. ODOBESCU, S. I 347.
      surse: DLRLC

etimologie: