15 definiții pentru sacou


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SACÓU, sacouri, s. n. Haină (bărbătească) mai lejeră. – Din germ. Sakko.

SACÓU, sacouri, s. n. Haină bărbătească (mai lejeră). – Din germ. Sakko.

SACÓU, sacouri, s. n. Haină bărbătească; veston, surtuc. La doi pași de noi se opriră doi domni, cărora primăvara le oferea prilejul să apară în sacouri, tăiate după moda nouă. CAMIL PETRESCU, P. 15. Unii în sacouri de purtare, ca o demonstrație că ei sînt aici la datorie, nu la petrecere. REBREANU, R. I 265. Buzunarele sacoului erau înțesate cu franzeluțe și mere. BASSARABESCU, S. N. 28.

SACÓU s.n. Veston, haină bărbătească. [< germ. Sakko].

SACÓU s. n. veston, haină bărbătească (mai largă). (< germ. Sakko)

SACÓU ~ri n. Haină bărbătească ușoară, fără căptușeală, purtată peste cămașă. /<germ. sakko

sacou n. gheroc fără despărțituri în spate.

* sacóŭ n., pl. urĭ (pe cale fr., d. it. sacco, un fel de stofă groasă de lînă; vestito de sacco, îmbrăcat în stofa asta). Barb. Surtuc, haĭnă bărbătească orășenească scurtă care se poartă peste cămașă saŭ peste vestă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sacóu s. n., art. sacóul; pl. sacóuri

sacóu s. n., art. sacóul; pl. sacóuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SACÓU s. haină, veston. (~ cu pantaloni asortați.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face (cuiva) un sacou expr. (friz.) a tăia un client cu briciul pe ambii obraji.

Intrare: sacou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacou
  • sacoul
  • sacou‑
plural
  • sacouri
  • sacourile
genitiv-dativ singular
  • sacou
  • sacoului
plural
  • sacouri
  • sacourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)