14 definiții pentru sacerdot sațerdot sacerdote


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SACERDÓT, sarcedoți, s. m. (Livr.) Preot. – Din it. sacedote, lat. sacerdos, -otis.

sacerdot sm [At: SĂULESCU, HR. I, 40/7 / V: (înv) ~e, sațe~ / Pl: ~oți / E: lat sacerdos, -otis, it sacerdote] 1 (Liv) Preot. 2 (Îdt; spc) Rabin.

SACERDÓT, sacerdoți, s. m. (Livr.) Preot. – Din it. sacerdote, lat. sacerdos, -otis.

SACERDÓT s.m. (Liv.) Preot. [< it. sacerdote, lat. sacerdos].

SACERDÓT s. m. preot. (< it. sacerdote, lat. sacerdos)

SACERDÓT ~ți m. livr. Persoană care are dreptul să oficieze actele cultului religios. /<lat. sacerdos, ~otis, it. sacerdote


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sacerdót (preot) (livr.) s. m., pl. sacerdóți

sacerdót (preot) s. m., pl. sacerdóți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SACERDÓT s. v. părinte, popă, preot, rabin.

sacerdot s. v. PĂRINTE. POPĂ. PREOT. RABIN.

Intrare: sacerdot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacerdot
  • sacerdotul
  • sacerdotu‑
plural
  • sacerdoți
  • sacerdoții
genitiv-dativ singular
  • sacerdot
  • sacerdotului
plural
  • sacerdoți
  • sacerdoților
vocativ singular
  • sacerdotule
  • sacerdote
plural
  • sacerdoților
sațerdot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sacerdote
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sacerdot sațerdot sacerdote

etimologie: