2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SACẤZ s. n. (Chim.) Colofoniu. – Din tc. sakiz.

SACẤZ s. n. (Chim.) Colofoniu. – Din tc. sakiz.

SACÂZ ~uri n. Produs care rămâne după înlăturarea terebentinei din rășina de conifere și care are întrebuințări în industria hârtiei, a lacurilor etc.; colofoniu. /<turc. sakiz

sacâz n. 1. mastic: rachiurile de sacâz și de anason OD.; 2. colofoniu: își frecă arcușul cu sacâz. [Turc. SAKYZ].

Sacâz n. numele turcesc al Insulei Hio: un împărat dela Indiile Răsăritului sau de prin țara Sacâzului FIL.

SACÎ́Z, sacîzuri, s. n. 1. Colofoniu. Lăutarul trăgea arcușul pe sacîz. SANDU-ALDEA, D. N. 198. Luă arcușul din cui, deschise o cutioară mică, și frecă arcușul cu sacîz. DELAVRANCEA, T. 49. 2. Mastic (2). Nevasta zapciului așeză pe masă tăvile cu dulceață de sacîz și apă rece. CAMIL PETRESCU, O. II 177. Domițian o găsi într-un iatac întunecos, în fundul unui pat, mestecînd sacîz. BASSARABESCU, V. 16. [Gusta] țuica de prune și de drojdii, rachiurile de sacîz și de anason. ODOBESCU, S. I 84. ♦ Mastică. Au mai tras ceva sacîz pe gît. ȘEZ. IX 79.

sacî́z n., pl. urĭ (turc. sakyz). Mastică, rășină de lentisc (care se mestică în gură ca și betelu). Colofoniŭ, rășină de frecat arcușu vioriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SACÂZ s. 1. (CHIM.) colofoniu. (~ pentru vioară.) 2. mastic. (Dulceață de ~.)

SACÎZ s. 1. (CHIM.) colofoniu. (~ pentru vioară.) 2. mastic. (Dulceață de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sacîz (-zuri), s. n. – Colofoniu. – Mr. samsacîz. Tc. sakiz, samsakiz (Șeineanu, II, 305; Lokotsch 1801), de origine turanică, cf. cuman. sachex (Kuun 92), sb. sakaz, alb. sakes.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da cu sacâz expr. (eufem.d. ambele sexe) 1. a se masturba. 2. a avea contact sexual.

Intrare: sacâz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sacâz
  • sacâzul
  • sacâzu‑
plural
  • sacâzuri
  • sacâzurile
genitiv-dativ singular
  • sacâz
  • sacâzului
plural
  • sacâzuri
  • sacâzurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Sacâz
Sacâz
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Sacâz
  • Sacâzul
plural
genitiv-dativ singular
  • Sacâz
  • Sacâzului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)