10 definiții pentru sabotor saboter


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SABOTÓR, -OÁRE, sabotori, -oare, s. m. și f. Persoană care sabotează. – Din fr. saboteur.

SABOTÓR, -OÁRE, sabotori, -oare, s. m. și f. Persoană care sabotează. – Din fr. saboteur.

sabotor, ~oare smf, a [At: BARIȚIU, P. A. I, 10 / V: (rar) ~ter / Pl: ~i, ~oare / E: fr saboteur] 1-2 (Persoană) care sabotează (1).

SABOTÓR, -OÁRE, sabotori, -oare, s. m. și f. Persoană care sabotează.

SABOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care sabotează. [Cf. fr. saboteur].

SABOTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care sabotează. (< fr. saboteur)

SABOTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care sabotează. /<fr. saboteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: sabotor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabotor
  • sabotorul
  • sabotoru‑
plural
  • sabotori
  • sabotorii
genitiv-dativ singular
  • sabotor
  • sabotorului
plural
  • sabotori
  • sabotorilor
vocativ singular
  • sabotorule
plural
  • sabotorilor
saboter
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sabotor, -oare sabotoare saboter

  • 1. Persoană care sabotează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: