SABATIC, -Ă, sabatici, -ce, adj. Referitor la sabat. ◊ An sabatic = an de studiu acordat periodic universitarilor din anumite state, în care aceștia sunt scutiți de obligațiile didactice. – Din fr. sabbatique, engl. sabbatical.

sabatic, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ici, ~ice / E: fr sabbatique] 1 (Îdt; îs) An ~ Fiecare al șaptelea an la vechii evrei, în care aceștia erau obligați să-și elibereze sclavii și să lase pământurile nelucrate. 2 (Îas; în învățământul superior din unele țări) An destinat cercetării, după un anumit număr de ani de predare. 3-4 De sabat (1, 4).

SABATIC, -Ă, sabatici, -ce, adj. De sabat. ◊ An sabatic = an de studiu acordat universitarilor din anumite state, în care aceștia sunt scutiți de obligațiile didactice. – Din fr. sabbatique, engl. sabbatical.

SABATIC, -Ă adj. Referitor la sabat, de natura sabatului. ♦ An sabatic = an de studiu acordat periodic universitarilor din anumite state, în care aceștia nu au obligații didactice. [Cf. fr. sabbatique].

SABATIC, -Ă adj. referitor la sabat, de sabat. ♦ an ~ = an de studiu acordat periodic universitarilor din anumite state, în care aceștia sunt scutiți de obligații didactice. (< fr. sabbatique)

sabatic adj. în sint. s. an sabatic (înv.) An de studiu, acordat profesorilor universitari în unele state, când aceștia nu au obligații didactice ◊ „Universitatea poate crea centre și echipe de cercetare [...] acestea pot fi petrecute prin an sabatic petrecut fie în străinătate, fie în institute.” ◊ „22” 41/93 p. 8. ◊ „La șapte ani, profesorii universitari au dreptul la un an sabatic.” R.l. 23 I 97 p. 2; v. și visiting-professor (din engl. sabbatical (year) 1903, fr. sabbatique; PR 1948; DN3, DEX-S)

* sabátic, -ă adj. (d. sabat 2). De sabat: hărmălaĭe sabatică. An sabatic, anu al șaptelea al semănăturilor, cînd ogoarele se lăsaŭ nelucrate la Jidanĭ.

sabatic adj. m., pl. sabatici; f. sabatică, pl. sabatice

*sabatic adj. m., pl. sabatici; f. sabatică, pl. sabatice

sabatic adj. m. pl. sabatici, f. sg. sabatică, pl. sabatice