sabatic adj. în sint. s. an sabatic (înv.) An de studiu, acordat profesorilor universitari în unele state, când aceștia nu au obligații didactice ◊ „Universitatea poate crea centre și echipe de cercetare [...] acestea pot fi petrecute prin an sabatic petrecut fie în străinătate, fie în institute.” ◊ Rev. 22 41/93 p. 8. ◊ „La șapte ani, profesorii universitari au dreptul la un an sabatic.” R.l. 23 I 97 p. 2; v. și visiting-professor (din engl. sabbatical (year) 1903, fr. sabbatique; PR 1948; DN3, DEX-S)