ȘABANA, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii ia curțile domnești. [Var.: șavana s. f.] – Din tc. șebane.

șabana sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (reg) sarvanea, șarb~, șarvana, șarvanea, șavana, șavanea, șervănea / Pl: ~le / E: tc șebane] 1 (Tcî) Haină lungă (și scumpă), asemănătoare cu un anteriu, purtată de aprozi, vornici și paji la curțile domnești. 2 (Mol; pex; îf șarbana) Haină lungă și largă.

ȘABANA, șabanale, s. f. Haină lungă asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii la curțile domnești. [Var.: șavana s. f.] – Din tc. șebane.

ȘABANA, șabanale, s. f. (Învechit) Haină lungă, asemănătoare cu un anteriu, pe care o purtau aprozii, vornicii și pajii la curțile domnești. – Variantă: șavana (ODOBESCU, S. I 73) s. f.

ȘABANA ~le f. înv. Haină lungă, asemănătoare unui anteriu, purtată de slujitori la curtea domnească. [Art. șabanaua] /<turc. șebane

șabanà f. Mold. un fel de haină scumpă: copiii din casă erau îmbrăcați cu șabanale și cu cabanițe BĂLC. [Turc. ȘEBANÈ, haină de noapte (din ȘEB, noapte)].

șabaná, V. hervanea.

sarvanea sf vz șabana

șarbana sf vz șabana

șarvana sf vz șabana

șarvanea sf vz șabana

șavana sf vz șabana

șavanea sf vz șabana

șervănea sf vz șabana

ȘARVANA s.f. (Mold.) Haină scumpă, ca un anteriu, purtată de vornicii, aprozii și copiii de casă de la curțile domnești. El ... de jele ș-au rumt pre sine șervăneaoa. DOSOFTEI, VS. Un vornic mare purta un cap de danțu și alt vornic mare alt cap de danțu, îmbrăcați cu șarvanale domnești. NECULCE. Aprozii . . . îmbla cu șarvanale. GHEORGACHI. Variante; șervănea (DOSOFTEI, VS). Etimologie: tc. șebane.

hervaneá f., pl. ele (turc. harvani și harmani). Vechĭ. Mantie de gală cu care, de la 1832, se investeaŭ domniĭ româneștĭ în fața sultanuluĭ și care a înlocuit vechea cabaniță. – La Dos. șervanea (ca șonț 1 din honț). Azĭ, est, iron. șarvana, șarbana, șavana și șabana, rantie, mantie largă, ca gĭubeaŭa saŭ rasa.

șarvaná, V. hervanea.

șavaná, V. hervanea.

șabana s. f., art. șabanaua, g.-d. art. șabanalei; pl. șabanale

șabana s. f., art. șabanaua, g.-d. art. șabanalei; pl. șabanale, art. șabanalele

șabana s. f., art. șabanaua, g.-d. art. șabanalei; pl. șabanale

șabana (șabanale), s. f. – Livrea, haină de uniformă. – Var. șa(r)vana. Tc. șebane (Tiktin). Sec. XVIII.