11 definiții pentru sărăntoc sărăntuc sărântoc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRĂNTÓC, -OÁCĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.

SĂRĂNTÓC, -OÁCĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.

sărăntoc, ~oa smf [At: GT (1839), 146 / V: (reg) ~tuc, ~rân~ / Pl: ~oci, ~oace / E: slv сиротъкъ] 1-2 (Pop; dep) Om (foarte) sărac (7). 3 (Reg) Cerșetor (1).

SĂRĂNTÓC, -OÁCĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. Om sărac. Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai veche. STANCU, D. 55. Ce ți-am spus eu ție, sărăntocule, ai? REBREANU, I. 28. – Variantă: sărîntóc, -oácă (RETEGANUL, P. III 62) s. m. și f.

sărăntuc, ~ă smf vz sărăntoc

sărântoc, ~oa smf vz sărăntoc

SĂRÎNTÓC, -OÁCĂ adj.[1] v. sărăntoc.

  1. Dar sărăntoc este s. m. și f. gall

sărîntóc, -oácă adj. (vsl. siratŭkŭ, orfan [ca dobitoc d. dobytŭkŭ], de unde și ung. szarándok, zarándok, cerșitor, pelerin). Olt. Trans. Sărac, sărăcuț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sărăntóc s. m., pl. sărăntóci

sărăntóc s. m., pl. sărăntóci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sărîntóc (-ci), s. m. – (Trans., Banat) Sărac, calic. – Var. sărăntoc. Mag. szarándok „pelegrin” (Bogrea, Dacor., I, 272); pentru semantism, cf. calic. Der. din sl. sirotŭkŭ „orfan” (Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 573) este numai indirectă. Este dubletul lui sărîndic, s. m. (Maram., orfan).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sărăntóc, sărăntoácă, s.m. și f. (pop.; de obicei deprec.) 1. om foarte sărac. 2. cerșetor.

Intrare: sărăntoc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăntoc
  • sărăntocul
  • sărăntocu‑
plural
  • sărăntoci
  • sărăntocii
genitiv-dativ singular
  • sărăntoc
  • sărăntocului
plural
  • sărăntoci
  • sărăntocilor
vocativ singular
  • sărăntocule
  • sărăntoce
plural
  • sărăntocilor
sărăntuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărântoc
  • sărântocul
  • sărântocu‑
plural
  • sărântoci
  • sărântocii
genitiv-dativ singular
  • sărântoc
  • sărântocului
plural
  • sărântoci
  • sărântocilor
vocativ singular
  • sărântocule
  • sărântoce
plural
  • sărântocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sărăntoc, -oacă sărăntoacă sărăntuc sărântoacă sărântoc

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai veche. STANCU, D. 55.
      surse: DLRLC
    • Ce ți-am spus eu ție, sărăntocule, ai? REBREANU, I. 28.
      surse: DLRLC

etimologie: