12 definiții pentru sărăntoc

Explicative DEX

SĂRĂNTOC, -OACĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.

SĂRĂNTOC, -OACĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. (Adesea peior.) Om sărac (1). – Cf. sl. sirotŭkŭ.

sărăntoc, ~oa smf [At: GT (1839), 146 / V: (reg) ~tuc, ~rân~ / Pl: ~oci, ~oace / E: slv сиротъкъ] 1-2 (Pop; dep) Om (foarte) sărac (7). 3 (Reg) Cerșetor (1).

SĂRĂNTOC, -OACĂ, sărăntoci, -oace, s. m. și f. Om sărac. Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai veche. STANCU, D. 55. Ce ți-am spus eu ție, sărăntocule, ai? REBREANU, I. 28. – Variantă: sărîntoc, -oa (RETEGANUL, P. III 62) s. m. și f.

sărăntuc, ~ă smf vz sărăntoc

sărântoc, ~oa smf vz sărăntoc

SĂRÎNTOC, -OA adj.[1] v. sărăntoc.

  1. Dar sărăntoc este s. m. și f. gall

sărîntóc, -oácă adj. (vsl. siratŭkŭ, orfan [ca dobitoc d. dobytŭkŭ], de unde și ung. szarándok, zarándok, cerșitor, pelerin). Olt. Trans. Sărac, sărăcuț.

Ortografice DOOM

sărăntoc s. m., pl. sărăntoci

sărăntoc s. m., pl. sărăntoci

sărăntoc s. m., pl. sărăntoci

Etimologice

sărîntoc (-ci), s. m. – (Trans., Banat) Sărac, calic. – Var. sărăntoc. Mag. szarándok „pelegrin” (Bogrea, Dacor., I, 272); pentru semantism, cf. calic. Der. din sl. sirotŭkŭ „orfan” (Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 573) este numai indirectă. Este dubletul lui sărîndic, s. m. (Maram., orfan).

Arhaisme și regionalisme

sărăntoc, sărăntoacă, s.m. și f. (pop.; de obicei deprec.) 1. om foarte sărac. 2. cerșetor.

Intrare: sărăntoc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăntoc
  • sărăntocul
  • sărăntocu‑
plural
  • sărăntoci
  • sărăntocii
genitiv-dativ singular
  • sărăntoc
  • sărăntocului
plural
  • sărăntoci
  • sărăntocilor
vocativ singular
  • sărăntocule
  • sărăntoce
plural
  • sărăntocilor
sărăntuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărântoc
  • sărântocul
  • sărântocu‑
plural
  • sărântoci
  • sărântocii
genitiv-dativ singular
  • sărântoc
  • sărântocului
plural
  • sărântoci
  • sărântocilor
vocativ singular
  • sărântocule
  • sărântoce
plural
  • sărântocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărăntoc, sărăntocisubstantiv masculin
sărăntoa, sărăntoacesubstantiv feminin

  • 1. adesea peiorativ Om sărac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu voi doi, sărăntocilor, am eu o socoteală mai veche. STANCU, D. 55. DLRLC
    • format_quote Ce ți-am spus eu ție, sărăntocule, ai? REBREANU, I. 28. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „sărăntoc” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1