21 de definiții pentru săpăligă săpelică săpeligă săpelugă săpuligă țepeligă țapaligă țapligă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.

săpăli sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~pel~, ~pul~ / Pl: ~igi, (rar) ~ige / E: sapă1 + -ăligă] 1 Sapă1 (1) mică Si: (pop) sapă1 (2), (reg) ogărătoare, săpălică, săpălie, săpălucă, săpelă, săpiță (2), săpoaică, săpoichiță, săpucă, săpuliță, săpușoară, săpuță, scrapină. 2 (Spc) Unealtă asemănătoare cu o sapă1 (1), cu lamă mai mică, oblongă, având adesea la partea opusă lamei unul sau mai mulți colți, folosită în lucrări de grădinărie și în legumicultură Si: săpiță (2), săpălugă, săpoi (2). 3 Cazma.

SĂPĂLÍGĂ, săpăligi, s. f. Sapă1 mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultură; săpălugă. [Pl. și: săpălige] – Sapă1 + suf. -ăligă.

SĂPĂLÍGĂ, săpăligi și săpălige, s. f. Sapă mică, lunguiață, avînd doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în horticultură. Am scormonit cu săpăligile după rădăcini. STANCU, D. 99. Cînd a crescut (macul)... se începe prășitul prin mici săpălige. La TDRG.

SĂPĂLÍGĂ ~gi f. Sapă mică, lunguiață (având în partea opusă a tăișului doi sau trei colți); sapă de plivit; sapă de grădină.[G.-D. sapăligii] /sapă + suf. ~ăligă

săpăligă f. sapă lunguiață: cu săpăliga de aur săpatu-te-am ISP.

săpălígă, săpălúgă și săpălúcă f., pl. ĭ (d. sapă cu sufixu -ligă ca’n mămă-ligă, țăp-ligă, vroti-lică). Sapă mică cu botu ca o lopățică și cu doĭ colțĭ lungĭ în partea opusă. – Și calistire și chircă. V. hîrleț.

săpeli[1] sf vz săpăligă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

săpelu[1] sf vz săpăligă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țepeli2[1] sf vz săpăligă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

hîrléț n., pl. e (vsl. rylĭcĭ, a. î., d. rylo, rît, ryti, a rîma, a săpa; rus. ryléc, pol. rylec, a. î.). Est. Lopată de fer de săpat pămîntu împingînd cu talpa pe ĭa (numită și hîrlez în Cov., de unde poate și numele satuluĭ Virlez, și cazma în sud și’n nord). Munt. est săpăligă. V. arșăŭ.

țaparínă f., pl. e. Dobr. Prăjină de care e legată o sfoară de mătase, ĭar de sfoară-s legate 10-12 undițe și o greutate ca să se lase încet la fundu măriĭ. – Și țapaligă, pl. ĭ. V. petactar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săpălígă s. f., g.-d. art. săpălígii; pl. săpălígi

săpălígă s. f., g.-d. art. săpălígii; pl. săpălígi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂPĂLÍGĂ s. 1. săpușoară, (reg.) săpuță. (O sapă mică sau ~.) 2. (AGRIC.) (reg.) sapă, săpălică, săpălucă, săpălugă, săpiță, săpucă, săpuliță, săpușoară, săpuță, scrapină, (Bucov. și Maram.) șpițac. (~ se folosește în legumicultură.)

SĂPĂLI s. 1. săpușoară, (reg.) săpuță. (O sapă mică sau ~.) 2. (AGRIC.) (reg.) sapă, săpălică, săpălucă, sapălugă, săpiță, săpucă, săpuliță, săpușoară, săpuță, scrapină, (Bucov. și Maram.) șpițac. (~ se folosește în legumicultură.)

arată toate definițiile

Intrare: săpăligă
săpăligă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săpăli
  • săpăliga
plural
  • săpăligi
  • săpăligile
genitiv-dativ singular
  • săpăligi
  • săpăligii
plural
  • săpăligi
  • săpăligilor
vocativ singular
plural
săpăligă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săpăli
  • săpăliga
plural
  • săpălige
  • săpăligele
genitiv-dativ singular
  • săpălige
  • săpăligei
plural
  • săpălige
  • săpăligelor
vocativ singular
plural
săpelică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săpeligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săpelugă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săpuligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țepeligă substantiv feminin
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țepeli
  • țepeliga
plural
  • țepeligi
  • țepeligile
genitiv-dativ singular
  • țepeligi
  • țepeligii
plural
  • țepeligi
  • țepeligilor
vocativ singular
plural
țapaligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țapligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

săpăligă săpelică săpeligă săpelugă săpuligă țepeligă țapaligă țapligă

  • 1. Sapă mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: săpălugă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Am scormonit cu săpăligile după rădăcini. STANCU, D. 99.
      surse: DLRLC
    • Cînd a crescut (macul)... se începe prășitul prin mici săpălige. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sapă + sufix -ăligă.
    surse: DEX '09 DEX '98