14 definiții pentru sămănătorism semănătorism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂMĂNĂTORÍSM s. n. Curent social, cultural și literar inițiat la începutul sec. XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care idealiza satul patriarhal în opoziție cu orașul „viciat” de civilizație, considera țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și promova o literatură de inspirație folclorică și istorică. [Var.: semănătorísm s. n.] – „Sămănătorul” (n. pr.) + suf. -ism.

sămănătorism sn [At: PLR II, 466 / V: sem~ / E: Sămănător(ul) (np) + -ism] 1 Curent literar inițiat la începutul sec. XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. 2 Ideologie a curentului sămănătorist (1).

SĂMĂNĂTORÍSM s. n. Curent literar inițiat la începutul secolului XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. [Var.: semănătorísm s. n.] – „Sămănătorul” (n. pr.) + suf. -ism.

SĂMĂNĂTORÍSM s.n. Curent ideologic-literar inițiat la începutul sec. XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. [Var. semănătorism s.n. / < Sămănătorul – revistă literară + -ism].

SĂMĂNĂTORÍSM s. n. curent ideologic-literar la începutul sec. XX, în România, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație, imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitară exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. (< „Sămănător/ul/”, -ism)

sămănătorism n. curent literar inaugurat la București în 1901 de revista Sămănătorul (fundat de Vlahuță și Coșbuc), reclamând o literatură națională și democrată, neaoș românească, inspirându-se din vieața actuală a țăranului și din trecutul istoric. V. poporanism.

SEMĂNĂTORÍSM s. n. v. sămănătorism.

SEMĂNĂTORÍSM s. n. v. sămănătorism.

semănătorism sn vz sămănătorism

SEMĂNĂTORÍSM s. n. Curent literar inițiat la începutul acestui secol de revista «Semănătorul», care a promovat o artă literară cu caracter popular, însă și cu tendințe naționaliste, care duceau la considerarea țărănimii ca un tot, fără diferențieri de clasă; ideologia acestui curent.

SEMĂNĂTORÍSM s.n. v. sămănătorism.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Semănătorism (de la revista „Sâmănătorul”) Curent ideologic și literar, de la începutul secolului al XX-lea care, pornind de la discrepanța dintre sat și oraș, opune, în creația artistică, imaginea idilică a vieții patriarhale, de la sat, aceleia viciate de la oraș. Adepții acestei ideologii vedeau critic originea răului social, a instituțiilor burgheze, a capitalismului străin, a politicianismului. Ei nu au văzut rolul istoric al proletariatului. Revista reprezentativă a acestei manifestări, de scurtă durată, a fost Sămănătorul, căreia i s-au alăturat și alte reviste: Făt-Frumos, Ramuri, Luceafărul, Vînt sămănător.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SĂMĂNĂTORÍSM (SEMĂNĂTORÍSM) (< „Sămănătorul”) s. n. Curent social, cultural și literar apărut în România în primul deceniu al sec. 20, numit astfel după titlul revistei „Sămănătorul”, avându-l ca principal ideolog și promotor pe N. Iorga. Văzând în țărănime depozitara exclusivă a valorilor naționale, idealizând satul patriarhal în opoziție cu orașu, „viciat” de civilizație, și elogiind boierimea autohtonă, s. consideră posibilă refacerea comunității naționale printr-o cultură unică (atât pentru păturile de sus cât și pentru țărănime). Un merit al s. este pregătirea culturală și morală a Marii Uniri din 1918. Pe plan literar, s. a încercat că continue ideile „Daciei literare”, promovând o literatură pentru popor și cultivând inspirația din trecutul istoric și din folclor. Datorită însă confuziei între estetic și etic, s. nu s-a impus ca un curent literar, literatura strict sămănătoristă fiind lipsită de valoare, cu un pronunțat caracter tezist.

Intrare: sămănătorism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sămănătorism
  • sămănătorismul
  • sămănătorismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sămănătorism
  • sămănătorismului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semănătorism
  • semănătorismul
  • semănătorismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • semănătorism
  • semănătorismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sămănătorism semănătorism

  • 1. Curent social, cultural și literal inițiat la începutul secolului XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care idealiza satul patriarhal în opoziție cu orașul „viciat” de civilizație, considera țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și promova o literatură de inspirație folclorică și istorică.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • nume propriu „Sămănătorul” + sufix -ism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN