17 definiții pentru săhăidac seidac sahaidac sahaidoc saidace săhaidac săhăidoc săidac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. 1. (Înv.) Tolbă de purtat săgeți. 2. (Reg.) Leagăn de pânză purtat pe spate, în care țărancele își duc copiii (la câmp). – Et. nec.

săhăidac sn [At: (a. 1629) IORGA, D. B. I, 58 / V: (înv) ~hai~, săi~, sahai~, sei~ (reg) ~dan, saidace snp / Pl: ~ace / E: pn sahajdak, cf tc sajdak] 1-2 (Înv) Tolbă (de purtat săgețile (1)). 3 (Înv; pex) Săgeată (1). 4 (Îvr) Armura unui ostaș. 5 (Trs) Un fel de sac de pânză cu care își poartă femeile de la țară copiii, în spate, când merg la câmp sau la un drum mai lung. 6 (Reg; îf soidace) Bagaj (1).

SĂHĂIDÁC, săhăidace, s. n. (Regional) Leagăn de pînză purtat pe spate, în care femeile de la țară își duc copiii. Din scutece copilul Cînd plînge-n săhăidac, Te duci și-l joci pe brațe Și-l culci apoi pe sîn Și-i cînți s-adoarmă-n umbra Căpițelor de fîn. COȘBUC, P. I 215. ♦ Tolbă de săgeți.

SĂHĂIDÁC ~ce n. înv. Tolbă pentru săgeți. /< pol. sahajdac, sajdak, turc. sajdak

săhăidac n. tolbă: copilul plânge ’n săhăidac COȘBUC. [Rus. SAGAIDAKŬ].

săhăĭdác V. sahaĭdac.

săhaidac[1] sn vz săhăidac corectată

  1. În original, greșit tipărit: sahaidac. O confirmă și ordonarea alfabetică incorectă. Există totuși și referința încrucișată pentru varianta sahaidac, tipărită însă greșit în original: sahaidoc sn vz săhăidoc LauraGellner

sahaĭdác și săhăĭdác n., pl. e (rut. sagaĭdak și saĭdak, tolbă, pol. sahajdak, sajdak, d. tăt. sahqĭdak, turc. sagdac). Vechĭ. Tolbă de săgețĭ: arcele, săgețile și săhăĭdacele (Muste). V. săĭdacar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săhăidác (înv.) (-hăi-) s. n., pl. săhăidáce

săhăidác s. n. (sil. -hăi-), pl. săhăidáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂHĂIDÁC s. v. săgeată, tolbă.

săhăidac s. v. SĂGEATĂ. TOLBĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sahaidác (-ce), s. n. – Teacă, tolbă de săgeți. – Var. săhăidac. Tc. saydak (Șeineanu, II, 101), prin intermediul pol., rut. sahajdak (Tiktin), rus. sagaidak. Săhaidan, s. n. (Trans., leagăn portabil) este o simplă var.Der. saidacar (var. sahaidacar, săidăcar), s. m. (curelar), pe care Cihac, II, 322, îl pune în legătură cu pol. siodełko „scaun”.

Intrare: săhăidac
săhăidac substantiv neutru
  • silabație: -hăi-
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săhăidac
  • săhăidacul
  • săhăidacu‑
plural
  • săhăidace
  • săhăidacele
genitiv-dativ singular
  • săhăidac
  • săhăidacului
plural
  • săhăidace
  • săhăidacelor
vocativ singular
plural
seidac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sahaidac
  • sahaidacul
  • sahaidacu‑
plural
  • sahaidace
  • sahaidacele
genitiv-dativ singular
  • sahaidac
  • sahaidacului
plural
  • sahaidace
  • sahaidacelor
vocativ singular
plural
sahaidoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saidace
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săhaidac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săhăidoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săidac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)