săhăidac sn [At: (a. 1629) IORGA, D. B. I, 58 / V: (înv) ~hai~, săi~, sahai~, sei~ (reg) ~dan, saidace snp / Pl: ~ace / E: pn sahajdak, cf tc sajdak] 1-2 (Înv) Tolbă (de purtat săgețile (1)). 3 (Înv; pex) Săgeată (1). 4 (Îvr) Armura unui ostaș. 5 (Trs) Un fel de sac de pânză cu care își poartă femeile de la țară copiii, în spate, când merg la câmp sau la un drum mai lung. 6 (Reg; îf soidace) Bagaj (1).