3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

săgetat1 sn [At: CANTEMIR, HR. 125 / V: sige~ / E: săgeta] 1-4 Săgetare (1-5, 11-12).

săgetat2, ~ă a [At: URECHE, LET. 204/29 / Pl: ~ați, ~e / E: săgeta] 1 Atins, lovit, străpuns de săgeată (1). 2 Rănit cu lovituri de săgeată (1). 3 Ucis cu lovituri de săgeată (1). 4 În formă de săgeată (1). 5 Ca o săgeată (1). 6 (În credințe și în superstiții populare; fig) Bolnav de săgetătură. 7 (Fig) Care simte o durere fizică neașteptată, bruscă (și violentă). 8 (Fig) Copleșit brusc de un sentiment, de o stare afectivă. 9 (D. zbor, mers etc. fig) Cu mișcări sau deplasări extrem de rapide (și în linie dreaptă) Si: săgetător (11).

SĂGETÁT, -Ă, săgetați, -te, adj. Străpuns de o săgeată, rănit, lovit. S-a tîrît o pînză de fum, în lung și-n lat, Ca o imensă-aripă de vultur săgetat. CERNA, P. 18. Atunci au sărit sînta Vinere din casă ca săgetată și-a apucat-o la fugă. SBIERA, P. 310. ♦ (Despre zbor, mers etc.) Făcut cu mișcări repezi (și în linie dreaptă); iute. Ciocănitori verzi cu salturi de zbor săgetat. SADOVEANU, A. L. 190.

SĂGETÁ, săgetez, vb. I. 1. Tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ Intranz. A arunca săgeți cu arcul. 2. Tranz. Fig. A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită. ♦ A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva. 3. Intranz. Fig. A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni. ♦ A fulgera; a trăsni. 4. Tranz. Fig. (Despre surse de lumină) A împrăștia raze. – Lat. sagittare.

săgeta [At: PSALT. 3 / V: (reg) ~eți, (îvr) sig~ / Pzi: ~tez, (îrg) săget / E: ml sagittare] 1 vi A trage cu săgeata (1). 2 vi A arunca săgeți cu arcul. 3 vt (C. i. ființe sau părți ale lor) A ținti cu săgeata (1). 4 vt (Pgn) A ținti cu o armă albă. 5 vt (C. i. ființe sau părți ale lor) A străpunge cu săgeata (1). 6 vt (Pgn) A străpunge cu o armă albă. 7-8 vt (C. i. ființe sau părți ale lor) A răni (sau a omorî) cu lovituri de săgeată (1). 9-10 vt (Pgn) A răni (sau a omorî) cu lovituri de armă. 11 vt (Spc) A vâna cu arcul. 12 vt (Reg; d. obiecte ascuțite) A înțepa. 13 vt (Fig; cu aluzie la efectul produs de o săgeată (1) la mișcarea sau la forma ei) A lovi cu violență producând înțepături, dureri vii, intense (la suprafața pielii). 14 vt(a) (În credințe și în superstiții populare; d. ființe imaginare, duhuri rele, boli, moarte) A pricinui brusc dureri fizice intense, suferință mare ori moarte. 15 vt (Adesea udp „în”, „la”, „prin”; d. dureri fizice) A cuprinde pe neașteptate (și intens). 16 vt (Adesea udp „în”, „la”, „prin”; d. dureri fizice) A înjunghia (brusc și cu violență) Si: a străpunge (18), (reg) a pușca. 17 vt (D. stări fiziologice, sentimente, stări afective etc.) A cuprinde brusc (și cu intensitate). 18 vt (D. stări fiziologice, sentimente, stări afective etc.) A produce un efect puternic și instantaneu. 19 (D. gânduri, amintiri etc; de obicei urmat de determinările „la inimă”, „prin minte”, „prin cap” etc.) A-i veni cuiva deodată (în minte). 20 vt (D. gânduri, amintiri etc.; de obicei urmat de determinările „la inimă”, „prin minte”, „prin cap” etc.) A-i apărea cuiva brusc (în minte). 21 vt(a) (C. i. oameni) A face aluzii sau observații răutăcioase, ironice sau critice (usturătoare) Si: a înțepa. 22 vt (C. i. oameni; de obicei urmat de determinările „cu privirea”, „cu privirile” etc.) A privi cu insistență, a-l aținti cu priviri pătrunzătoare, sfredelitoare (și adesea aspre, dezaprobatoare). 23-24 vti (În credințe și în superstiții populare) A deochea cu privirea. 25-26 vti (C. i. obiecte, ființe etc.; d. surse de lumină sau de căldură) A trimite a răspândi rete sau radiații. 27 vim (Reg) A fulgera (1). 28 vt (D. fulgere sau trăsnete) A cădea asupra cuiva sau a ceva (distrugându-l, nimicindu-l). 29 vi A se deplasa în mare viteză (și în linie dreaptă). 30 vi A trece ca o săgeată (1). 31 vt A străbate, a trece prin ceva în mod rapid, fulgerător. 32 vt (Rar) A țâșni. 33 vt (Rar; c. i. construcții sau părți ale acestora) A înălța, a proiecta (în formă de săgeată). 34 vi (Rar; d. construcții) A străbate înălțimile. 35 vi (Rar; d. construcții) A domina prin înălțime.

SĂGETÁ, săgetez, vb. I. 1. Tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ Intranz. A arunca săgeți cu arcul. 2. Tranz. Fig. A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită. ♦ A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva. 3. Intranz. Fig. A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a țâșni. ♦ A fulgera; a trăsni. 4. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumină) A împrăștia raze. – Lat. sagittare.

SĂGETÁ, săgetez, vb. I. 1. Tranz. (Învechit și arhaizant) A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. N-ajunge să gonească de-a călare Cerbul, lupul sau mistrețul, sau să săgeteze-n zbor Vulturul, sau să-ncolțească urșii-n vizuina lor. DAVILA, V. V. 92. Pe vultur îl săgetă un curtean. DELAVRANCEA, A. 106. Îl vedeam săgetînd rîndunica din zbor. CARAGIALE, O. II 331. ♦ Intranz. (Rar) A arunca săgeți cu arcul. Să îndeletnice cu feliuri de trupești mișcări... a săgeta și a arunca lancea. DRĂGHICI, R. 152. ♦ Intranz. A fulgera, a trăsni. Deodată săgetă un trăsnet năprasnic. C. PETRESCU, A. R. 6. ♦ A omorî, a provoca moartea cuiva. Cum dintr-însa ai gustat Și moartea te-a săgetat. ȘEZ. II 78. 2. Tranz. A înțepa, a împunge, a produce o durere vie, ascuțită, puternică. De tulburare, l-a săgetat sîngele prin cap și inimă ș-a căzut trăsnit cu buzduganul în mînă. SADOVEANU, O. VIII 150. Cînd copilul ieși afară din tindă, îl săgetă crivățul care te orbea și-ți îneca răsuflarea. DELAVRANCEA, H. T. 255. M-a săgetat pustiul de ghimpe, încît am țipat. ISPIRESCU, L. 244. ◊ Impers. Și-așa mă săgeta prin piept, măi camarade, de nici nu puteam răsufla cîte-un răstimp. MIRONESCU, S. A. 76. ♦ (Adesea determinat prin «la inimă») A produce emoții, a da o emoție puternică; a tulbura. Simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. ISPIRESCU, L. 35. Bate vîntul și nu-nceată Dorul badei mă săgeată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 143. ◊ Impers. Cum au auzit... aceasta, îndată a săgetat-o prin inimă. SBIERA, P. 112. Unde Ghiță-mi-auzea, La inimă că-l seca, În suflet că-l săgeta, Dar din gură tot zicea. TEODORESCU, P. P. 627. 3. Tranz. Fig. A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atît de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare. REBREANU, R. I 127. ◊ (Cu subiectul «ochi», «privire») Privirile mă săgetează; pe lîngă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea. CARAGIALE, O. II 12. ◊ Intranz. Vorbind, ochii lui împungători săgetau din cînd în cînd spre mine. SADOVEANU, E. 128. ♦ A face observații răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza. Mumă-sa nu l-a mai săgetat cu nici o vorbă. Părea că nu-l bagă în samă. SADOVEANU, M. C. 11. 4. Intranz. Fig. A se mișca, a se deplasa repede (și în linie dreaptă) ca o săgeată; a țîșni. Deodată, deșteptat de groază... se năpusti înainte-i, făcu un ocol prin ogradă și săgetă pe poartă. SADOVEANU, O. VIII 107. De pe malul înalt, care de mult înverzise, săgetă, în văzduhul limpede, o ciocîrlie și salută cu viers de cristal venirea primăverii. DUNĂREANU, N. 170. O rîndunică săgetă deodată drept pe lîngă fereastră. SANDU-ALDEA, D. N. 182. 5. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumină) A azvîrli, a împrăștia, a trimite în toate părțile (raze de lumină). Soarele scade dinspre amiaz; Mai săgetează Roiuri de rază Peste bătrîne turle de brazi. DEȘLIU, M. 28. – Prez. ind. pers. 3 și: săgeátă (IOSIF, P. 18).

A SE SĂGETÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe ironice sau aluzii răutăcioase (cu cineva). /<lat. sagittare

A SĂGETÁ ~éz 1. tranz. 1) A străpunge cu săgeata (rănind sau omorând). ◊ ~ cu privirea a arunca priviri scurte, dar pătrunzătoare. 2) A înțepa ca o săgeată, producând durere ascuțită de scurtă durată; a înjunghia. 3) fig. (despre gânduri, idei etc.) A cuprinde venind brusc și cu intensitate. L-a ~at dorul de casă. 4) fig. (persoane) A trata cu vorbe ironice sau cu aluzii răutăcioase; a împunge cu vorba. 2. intranz. 1) A arunca săgeți cu arcul. 2) A zbura ca o săgeată. 3) (despre trăsnete sau fulgere) A se produce cu intensitate mare. /<lat. sagittare

săgetà v. 1. a trage cu arcul; 2. a ucide cu o săgeată; 3. fig. a lovi pe neașteptate: i-a săgetat inima. [Lat. SAGITTARE].

săgetéz v. tr. (lat. sagĭttare, it. saettare). Lovesc cu săgeata. Fig. Lovesc pe neașteptate: ĭ-a săgetat inima c’o privire. – Și îns-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

săgeta (a ~) vb., ind. prez. 3 săgetea

săgetá vb., ind. prez. 1 sg. săgetéz, 3 sg. și pl. săgeteáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂGETÁT s. săgetare, săgetătură.

SĂGETAT s. săgetare, săgetătură.

SĂGETÁ vb. v. deochea, detuna, fulgera, înjunghia, înțepa, trăsni.

săgeta vb. v. DEOCHEA. FULGERA. ÎNJUNGHIA. ÎNȚEPA. TRĂSNI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

săgetát, -ă, săgetați, -te, adj. – Vrăjit, deochiat. – Din săgeta (DEX, MDA).

săgetá, săgetez, vb. tranz. – 1. A ucide cu săgeata. 2. A fermeca pe cineva cu ajutorul privirii; a deochia. – Lat. sagittare „a săgeta” < lat. sagita „săgeată” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Intrare: săgetat (adj.)
săgetat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săgetat
  • săgetatul
  • săgetatu‑
  • săgeta
  • săgetata
plural
  • săgetați
  • săgetații
  • săgetate
  • săgetatele
genitiv-dativ singular
  • săgetat
  • săgetatului
  • săgetate
  • săgetatei
plural
  • săgetați
  • săgetaților
  • săgetate
  • săgetatelor
vocativ singular
plural
Intrare: săgetat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săgetat
  • săgetatul
  • săgetatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • săgetat
  • săgetatului
plural
vocativ singular
plural
sigetat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: săgeta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • săgeta
  • săgetare
  • săgetat
  • săgetatu‑
  • săgetând
  • săgetându‑
singular plural
  • săgetea
  • săgetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • săgetez
(să)
  • săgetez
  • săgetam
  • săgetai
  • săgetasem
a II-a (tu)
  • săgetezi
(să)
  • săgetezi
  • săgetai
  • săgetași
  • săgetaseși
a III-a (el, ea)
  • săgetea
(să)
  • săgeteze
  • săgeta
  • săgetă
  • săgetase
plural I (noi)
  • săgetăm
(să)
  • săgetăm
  • săgetam
  • săgetarăm
  • săgetaserăm
  • săgetasem
a II-a (voi)
  • săgetați
(să)
  • săgetați
  • săgetați
  • săgetarăți
  • săgetaserăți
  • săgetaseți
a III-a (ei, ele)
  • săgetea
(să)
  • săgeteze
  • săgetau
  • săgeta
  • săgetaseră
săgeți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sigeta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

săgetat, săgetaadjectiv

  • 1. Străpuns de o săgeată. DLRLC
    • format_quote S-a tîrît o pînză de fum, în lung și-n lat, Ca o imensă-aripă de vultur săgetat. CERNA, P. 18. DLRLC
    • format_quote Atunci au sărit sînta Vinere din casă ca săgetată și-a apucat-o la fugă. SBIERA, P. 310. DLRLC
    • 1.1. (Despre zbor, mers etc.) Făcut cu mișcări repezi (și în linie dreaptă). DLRLC
      sinonime: iute
      • format_quote Ciocănitori verzi cu salturi de zbor săgetat. SADOVEANU, A. L. 190. DLRLC

săgetatsubstantiv neutru

săgeta, săgetezverb

  • 1. tranzitiv A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-ajunge să gonească de-a călare Cerbul, lupul sau mistrețul, sau să săgeteze-n zbor Vulturul, sau să-ncolțească urșii-n vizuina lor. DAVILA, V. V. 92. DLRLC
    • format_quote Pe vultur îl săgetă un curtean. DELAVRANCEA, A. 106. DLRLC
    • format_quote Îl vedeam săgetînd rîndunica din zbor. CARAGIALE, O. II 331. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A arunca săgeți cu arcul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să îndeletnice cu feliuri de trupești mișcări... a săgeta și a arunca lancea. DRĂGHICI, R. 152. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv A provoca moartea cuiva. DLRLC
      sinonime: omorî
      • format_quote Cum dintr-însa ai gustat Și moartea te-a săgetat. ȘEZ. II 78. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A produce sau a simți o durere fizică vie, ascuțită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De tulburare, l-a săgetat sîngele prin cap și inimă ș-a căzut trăsnit cu buzduganul în mînă. SADOVEANU, O. VIII 150. DLRLC
    • format_quote Cînd copilul ieși afară din tindă, îl săgetă crivățul care te orbea și-ți îneca răsuflarea. DELAVRANCEA, H. T. 255. DLRLC
    • format_quote M-a săgetat pustiul de ghimpe, încît am țipat. ISPIRESCU, L. 244. DLRLC
    • format_quote impersonal Și-așa mă săgeta prin piept, măi camarade, de nici nu puteam răsufla cîte-un răstimp. MIRONESCU, S. A. 76. DLRLC
    • 2.1. A provoca sau a simți o emoție puternică și bruscă. DEX '09 DLRLC
      sinonime: tulbura
      • format_quote Simți un nu știu ce, colea la inimioară, pare că îl săgetase ceva. ISPIRESCU, L. 35. DLRLC
      • format_quote Bate vîntul și nu-nceată Dorul badei mă săgeată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 143. DLRLC
      • format_quote impersonal Cum au auzit... aceasta, îndată a săgetat-o prin inimă. SBIERA, P. 112. DLRLC
      • format_quote impersonal Unde Ghiță-mi-auzea, La inimă că-l seca, În suflet că-l săgeta, Dar din gură tot zicea. TEODORESCU, P. P. 627. DLRLC
    • 2.2. A se uita la cineva cu o privire ascuțită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Întreruperile aveau, fără voia lui, niște intonații atît de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare. REBREANU, R. I 127. DLRLC
      • format_quote Privirile mă săgetează; pe lîngă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei din cafenea. CARAGIALE, O. II 12. DLRLC
      • format_quote intranzitiv Vorbind, ochii lui împungători săgetau din cînd în cînd spre mine. SADOVEANU, E. 128. DLRLC
    • 2.3. A face aluzii sau observații ironice, răutăcioase la adresa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ironiza
      • format_quote Mumă-sa nu l-a mai săgetat cu nici o vorbă. Părea că nu-l bagă în samă. SADOVEANU, M. C. 11. DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat A se mișca repede (și în linie dreaptă), a trece ca o săgeată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țâșni
    • format_quote Deodată, deșteptat de groază... se năpusti înainte-i, făcu un ocol prin ogradă și săgetă pe poartă. SADOVEANU, O. VIII 107. DLRLC
    • format_quote De pe malul înalt, care de mult înverzise, săgetă, în văzduhul limpede, o ciocîrlie și salută cu viers de cristal venirea primăverii. DUNĂREANU, N. 170. DLRLC
    • format_quote O rîndunică săgetă deodată drept pe lîngă fereastră. SANDU-ALDEA, D. N. 182. DLRLC
    • 3.1. Fulgera, trăsni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Deodată săgetă un trăsnet năprasnic. C. PETRESCU, A. R. 6. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat (Despre surse de lumină) A împrăștia raze. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Soarele scade dinspre amiaz; Mai săgetează Roiuri de rază Peste bătrîne turle de brazi. DEȘLIU, M. 28. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: săgea. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.