2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂDÍRE, sădiri, s. f. Acțiunea de a sădi și rezultatul ei; sădit. – V. sădi.

SĂDÍRE, sădiri, s. f. Acțiunea de a sădi și rezultatul ei; sădit. – V. sădi.

sădire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: sădi] 1 Înfigere cu rădăcinile în pământ la locul definitiv, pentru a se dezvolta Si: răsădire, sădit (1), (înv) sădiș (1). 2 Acoperire cu răsaduri, puieți Si: plantare, sădit1 (2), (înv) sădiș (2). 3 (Pan) Educare (1). 4 (Înv; ccr; mpl) Plantă sădită. 5 (Înv; ccr; pex) Plantație. 6 (Rar) Semănare (1). 7 (Înv; ccr; pgn) Semănătură (2). 8 (Înv) Populare. 9 (Înv) Statornicire (1). 10 (Înv) Localizare. 11 (Îrg) Întemeiere.

SĂDÍRE, sădiri, s. f. Acțiunea de a sădi.

SĂDÍ, sădesc, vb. IV. Tranz. A introduce în pământ răsaduri, puieți etc. pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta; a planta ♦ A semăna. – Din sl. saditi.

SĂDÍ, sădesc, vb. IV. Tranz. A introduce în pământ răsaduri, puieți etc. pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta; a planta ♦ A semăna. – Din sl. saditi.

sădi [At: CORESI, EV. 296 / Pzi: ~desc / E: slv садити] 1 vt (C. i. răsaduri, puieți etc.) A înfige cu rădăcinile în pământ, la locul definitiv, pentru a se dezvolta Si: a răsădi. 2 vt (C. i. terenuri) A acoperi cu răsaduri, puieți etc. Si: a planta. 3 vt (Rar; pan) A educa (2). 4 vt (Rar, c. i. semințe, plante etc.) A semăna (1). 5-6 vtrp (Îvr) A popula. 7 vt (Înv; c. i. popoare) A statornici (1). 8-9 vtr (Înv) A (se) localiza. 10-11 vtr (Îrg) A (se) întemeia.

SĂDÍ, sădesc, vb. IV. Tranz. (Complementul indică planta sau locul) A planta. Așa să facem... dacă această grădină va fi sădită de mîini omenești. ISPIRESCU, L. 224. Am dorit... să sădesc dumbrăvi de dafini cu întunecoase cărări, cu lacuri albastre și limpezi ca lacrima. EMINESCU, N. 59. Cine sădește vie, din rodul ei mănîncă. (Absol.) Dorul badei unde șede?... Colo-n grădiniță verde, Mereu cîntă și sădește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. ◊ (Poetic) În fiii voștri... Sădiți sublima floare a iubirii. NECULUȚĂ, Ț. D. 27. Văd cerul lan albastru, sădit cu grîu de stele. EMINESCU, O. IV 64. ◊ Fig. Alte legi sădește în sufletu-omenesc. MACEDONSKI, O. I 109. Au tainica solie De-a sădi în viitor Libertatea țării lor. ALECSANDRI, P. II 83. A sădit în inima femeii acea dragoste de familie. NEGRUZZI, S.I 289. (Refl. pas.) Acea rîvnă se sădi așa de adînc în inima ei, încît toată ziua numai de ea îi era vorba. POPESCU, B. I 118.

A SĂDÍ ~ésc tranz. (butași, puieți, răsad etc.) A pune în pământ îngropând rădăcina; a planta. /<sl. saditi

sădì v. 1. a planta: după cum a fost sădit, astfel a și răsărit PANN; 2. fig. a semăna: a sădi în inimile copiilor sentimente nobile. [Slav. SADITI].

sădésc v. tr. (vsl. sîrb. saditi, rus. saditĭ. V. sad, po- și pra-sad, do-, nă-, pre- și ră-sădesc). Plantez, pun copacĭ tinerĭ ca să crească: a sădi merĭ. Fig. A sădi virtute în inimile tinerilor. – Și îns-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sădíre s. f., g.-d. art. sădírii; pl. sădíri

sădíre s. f., g.-d. art. sădírii; pl. sădíri

sădí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sădésc, imperf. 3 sg. sădeá; conj. prez. 3 să sădeáscă

sădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sădésc, imperf. 3 sg. sădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sădeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂDÍRE s. v. plantație.

SĂDIRE s. plantare, plantat, punere, pus, răsădire, răsădit, sădit, transplantare, (rar) transplantație, (pop.) presădire, (înv.) plantație. (~ puieților.)

SĂDÍ vb. v. așeza, constitui, crea, ctitori, fixa, funda, instala, institui, înființa, întemeia, opri, organiza, stabili, statornici.

sădi vb. v. AȘEZA. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FIXA. FUNDA. INSTALA. INSTITUI. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. OPRI. ORGANIZA. STABILI. STATORNICI.

arată toate definițiile

Intrare: sădire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sădire
  • sădirea
plural
  • sădiri
  • sădirile
genitiv-dativ singular
  • sădiri
  • sădirii
plural
  • sădiri
  • sădirilor
vocativ singular
plural
Intrare: sădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sădi
  • sădire
  • sădit
  • săditu‑
  • sădind
  • sădindu‑
singular plural
  • sădește
  • sădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sădesc
(să)
  • sădesc
  • sădeam
  • sădii
  • sădisem
a II-a (tu)
  • sădești
(să)
  • sădești
  • sădeai
  • sădiși
  • sădiseși
a III-a (el, ea)
  • sădește
(să)
  • sădească
  • sădea
  • sădi
  • sădise
plural I (noi)
  • sădim
(să)
  • sădim
  • sădeam
  • sădirăm
  • sădiserăm
  • sădisem
a II-a (voi)
  • sădiți
(să)
  • sădiți
  • sădeați
  • sădirăți
  • sădiserăți
  • sădiseți
a III-a (ei, ele)
  • sădesc
(să)
  • sădească
  • sădeau
  • sădi
  • sădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)