sădire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: sădi] 1 Înfigere cu rădăcinile în pământ la locul definitiv, pentru a se dezvolta Si: răsădire, sădit (1), (înv) sădiș (1). 2 Acoperire cu răsaduri, puieți Si: plantare, sădit¹ (2), (înv) sădiș (2). 3 (Pan) Educare (1). 4 (Înv; ccr; mpl) Plantă sădită. 5 (Înv; ccr; pex) Plantație. 6 (Rar) Semănare (1). 7 (Înv; ccr; pgn) Semănătură (2). 8 (Înv) Populare. 9 (Înv) Statornicire (1). 10 (Înv) Localizare. 11 (Îrg) Întemeiere.