opțiuni

14 definiții pentru sârgui osârgui sirgui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂRGUÍ, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui.

SÂRGUÍ, sârguiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A-și da silința, a se strădui. – Sârg + suf. -ui.

sârgui vir [At: PSALT. HUR. 90v/ 12 / V: (înv) sir~ / Pzi: ~esc / E: sârg + -ui] 1-2 (Înv) A (se) grăbi (4-5). 3-4 (Îvp) A (se) sili (4-5).

sârguì v. a-și da mare osteneală, a se aplica cu zel și fără preget la ceva. [V. sârg].

osârgui v vz sârgui

sirgui v vz sârgui

SÎRGUÍ, sîrguiesc, vb. IV. Refl. A se strădui, a-și da silința. Îi dădu de grijă ca să se sîrguiască și să caute de împărăteasă. SBIERA, P. 108. Iat-o acum soție... sîrguindu-se a împrăștia... negurile supărărilor. NEGRUZZI, S. I 289. ◊ Intranz. (Învechit și arhaizant) Brațele părintești sîrguiește le deschide mie. STĂNOIU, C. I. 146. Cu atîta însă nu se mulțumea Chiajna; avînd un fiu pe scaun, ea sîrgui să-i agonisească și celuilalt domnia vecină a Moldovei. ODOBESCU, S. I 159. El o îngrijea bine și sîrguia întru toate lucrurile bune și folositoare mănăstirii. id. ib. 432.

osîrduĭésc (mă) v. refl. (d. osîrdie). Mă sîrguĭesc. – Și osîrguĭesc.

sîrguĭésc v. tr. (d. sîrg saŭ ung. szorgúlni și -olni, a grăbi). Vechĭ. Grăbesc, silesc. V. intr. Mă grăbesc să ajung, să fac. Azĭ. Rar. Mă silesc: a te sîrguĭ la învățătură. V. osîrduĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!sârguí (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sârguiéște, imperf. 3 sg. se sârguiá; conj. prez. 3 să se sârguiáscă

sârguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sârguiésc, imperf. 3 sg. sârguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. sârguiáscă

sîrgui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sîrguiesc, conj. sîrguiască)

sârguesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂRGUÍ vb. v. canoni, căzni, chinui, forța, frământa, grăbi, iuți, munci, necăji, osteni, sforța, sili, strădui, trudi, zbate, zbuciuma, zori.

sîrgui vb. v. CANONI. CĂZNI. CHINUI. FORȚA. FRĂMÎNTA. GRĂBI. IUȚI. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA. ZORI.

Intrare: sârgui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sârgui
  • sârguire
  • sârguit
  • sârguitu‑
  • sârguind
  • sârguindu‑
 singular plural
  • sârguiește
  • sârguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sârguiesc
 (să)
  • sârguiesc
  • sârguiam
  • sârguii
  • sârguisem
a II-a (tu)
  • sârguiești
 (să)
  • sârguiești
  • sârguiai
  • sârguiși
  • sârguiseși
a III-a (el, ea)
  • sârguiește
 (să)
  • sârguiască
  • sârguia
  • sârgui
  • sârguise
plural I (noi)
  • sârguim
 (să)
  • sârguim
  • sârguiam
  • sârguirăm
  • sârguiserăm
  • sârguisem
a II-a (voi)
  • sârguiți
 (să)
  • sârguiți
  • sârguiați
  • sârguirăți
  • sârguiserăți
  • sârguiseți
a III-a (ei, ele)
  • sârguiesc
 (să)
  • sârguiască
  • sârguiau
  • sârguiră
  • sârguiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osârgui
  • osârguire
  • osârguit
  • osârguitu‑
  • osârguind
  • osârguindu‑
 singular plural
  • osârguiește
  • osârguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osârguiesc
 (să)
  • osârguiesc
  • osârguiam
  • osârguii
  • osârguisem
a II-a (tu)
  • osârguiești
 (să)
  • osârguiești
  • osârguiai
  • osârguiși
  • osârguiseși
a III-a (el, ea)
  • osârguiește
 (să)
  • osârguiască
  • osârguia
  • osârgui
  • osârguise
plural I (noi)
  • osârguim
 (să)
  • osârguim
  • osârguiam
  • osârguirăm
  • osârguiserăm
  • osârguisem
a II-a (voi)
  • osârguiți
 (să)
  • osârguiți
  • osârguiați
  • osârguirăți
  • osârguiserăți
  • osârguiseți
a III-a (ei, ele)
  • osârguiesc
 (să)
  • osârguiască
  • osârguiau
  • osârguiră
  • osârguiseră
sirgui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sârgui osârgui sirgui

  • 1. popular A-și da silința, a se strădui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strădui 5 exemple
    exemple
    • Îi dădu de grijă ca să se sîrguiască și să caute de împărăteasă. SBIERA, P. 108.
      surse: DLRLC
    • Iat-o acum soție... sîrguindu-se a împrăștia... negurile supărărilor. NEGRUZZI, S. I 289.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv învechit arhaizant Brațele părintești sîrguiește le deschide mie. STĂNOIU, C. I. 146.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv învechit arhaizant Cu atîta însă nu se mulțumea Chiajna; avînd un fiu pe scaun, ea sîrgui să-i agonisească și celuilalt domnia vecină a Moldovei. ODOBESCU, S. I 159.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv învechit arhaizant El o îngrijea bine și sîrguia întru toate lucrurile bune și folositoare mănăstirii. ODOBESCU, S. I 432.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Sârg + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09