sârghie sf [At: DUNĂREANU, N. 32 / V: sar~ / Pl: ~ii / E: tc sergi, cf bg серги] (Mun) 1 Tarabă. 2 Teasc făcut din două sau mai multe scânduri late între care se pune pastrama la presat.

sarghie² sf vz sârghie

SÎRGHIE, sîrghii, s. f. (Munt.) Tarabă. Cu cine ai furat lemnele?... Și unde le-ai dus? – Unde să le duc? Le-am vîndut la sîrghie. DUNĂREANU, N. 32.

sârghiu m. tarabă: sârghii încărcate cu pastramă. [Turc. SERGHI, etalaj].

2) sarghíe V. sîrghie 1.

sîrbăríe (sud) și sîrbíe (est) f. (d. Sîrbĭ = Bulgarĭ, care-s cultivatorĭ de legume). Bulgărie, grădinărie. – Mold. Pop. sîrghie.

1) sîrghíe și (Bz.) sarghíe f. (turc. sergi, baracă, expozi(iune). Munt. Teasc compus din doŭă saŭ maĭ multe scîndurĭ late între care se pune pastrama și peste care se pun bolovanĭ greĭ.

2) sîrghíe, V. sîrbie.

sârghie (reg.) s. f., art. sârghia, g.-d. art. sârghiei; pl. sârghii, art. sârghiile (desp. -ghi-i-)

sârghie (reg.) s. f., art. sârghia, g.-d. art. sârghiei; pl. sârghii, art. sârghiile

sârghie s. f., art. sârghia, g.-d. art. sârghiei; pl. sârghii, art. sârghiile

Sîrgh/e, -ie v. Serghie 4.

sârghie, sârghii, s.f. (reg.) 1. tarabă. 2. teasc alcătuit din două sau mai multe scânduri late, între care se pune pastrama la presat.