11 definiții pentru sâcâială sicăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÂCÂIÁLĂ, săcâieli, s. f. Faptul de a sâcâi; cicăleală. [Pr.: -câ-ia-] – Sâcâi + suf. -eală.

sâcâia sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~câ-ia~ / V: (îvr) sicăi~ / Pl: ~ieli / E: sâcâi + -eală] 1 Creare a unei stări de supărare, de enervare, de iritare Si: agasare (2), enervare (2), iritare, plictisire, sâcâire (1), (liv) tracasare, (pop) zădărâre. 2 Vorbărie care plictisește (prin insistență, prin repetare) Si: bodogăneală, cicăleală (2), sâcâire (2), (reg) morocăneală, (fam) pisălogeală.

SÂCÂIÁLĂ, sâcâieli, s. f. Faptul de a sâcâi; cicăleală. [Pr.: -câ-ia-] – Sâcâi + suf. -eală.

sicăia sf vz sâcâială

SÎCÎIÁLĂ, sîcîieli, s. f. Faptul de a sîcîi.

sîcîĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de sîcîĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sâcâiálă s. f., g.-d. art. sâcâiélii; pl. sâcâiéli

sâcâiálă s. f., g.-d. art. sâcâiélii; pl. sâcâiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÂCÂIÁLĂ s. 1. v. enervare. 2. v. cicăleală.

SÎCÎIA s. 1. agasare, enervare, iritare, plictisire, sîcîire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărîre. (~ cuiva cu fleacuri.) 2. bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, (reg.) morocăneală, (fig.) pisălogeală. (Termină cu ~!)

Intrare: sâcâială
sâcâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sâcâia
  • sâcâiala
plural
  • sâcâieli
  • sâcâielile
genitiv-dativ singular
  • sâcâieli
  • sâcâielii
plural
  • sâcâieli
  • sâcâielilor
vocativ singular
plural
sicăială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

sâcâială sicăială

etimologie:

  • Sâcâi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09