5 definiții pentru rutea
Explicative DEX
rutea sf [At: ALECSANDRI, T. 403 / Pl: ~ele / E: tc rüte „punct”] (Înv; la jocul de cărți) Moment favorabil.
ruteà f. termen de joc în cărți, moment favorabil: tot meșteșugul îi să pontarisești la vreme și să găsești ruteaua norocului AL. [Turc. RUTÈ, punct].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruteá f., pl. ele (turc. ruté, punct). Rar. Moment potrivit la jocu de cărțĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
rutea s. f., pl. rutele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
RUTEA, rutele, s. f. (La jocuri) Tragere la sorți. (din tc. rüte)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: rutea
rutea substantiv feminin
| substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||