6 definiții pentru rupicol


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUPÍCOL, -Ă, rupicoli, -e, adj. (Bot.; despre plante) Care crește pe stânci sau bolovănișuri. – Din fr. rupicole.

RUPÍCOL, -Ă, rupicoli, -e, adj. (Bot.; despre plante) Care crește pe stânci sau bolovănișuri. – Din fr. rupicole.

rupicol, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr rupicole] (D. plante) Care crește pe stânci sau bolovănișuri.

RUPÍCOL, -Ă adj. (Despre plante) Care crește pe stânci sau bolovănișuri. [< fr. rupicole, cf. lat. rupes – stâncă, colere – a locui].

RUPÍCOL, -Ă adj. (despre păsări, plante) care trăiește, crește pe stânci sau bolovănișuri. (< fr. rupicole)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rupícol adj. m., pl. rupícoli; f. sg. rupícolă, pl. rupícole


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RUPI- „stîncă, bolovăniș”. ◊ L. rupes „stîncă” > fr. rupi-, engl. id. > rom. rupi-.~col (v. -col1), adj., (despre plante) care crește pe stînci sau pe bolovănișuri.

Intrare: rupicol
rupicol adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rupicol
  • rupicolul
  • rupicolu‑
  • rupicolă
  • rupicola
plural
  • rupicoli
  • rupicolii
  • rupicole
  • rupicolele
genitiv-dativ singular
  • rupicol
  • rupicolului
  • rupicole
  • rupicolei
plural
  • rupicoli
  • rupicolilor
  • rupicole
  • rupicolelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)