2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUMENÍT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.

RUMENÍT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen2. 2. (Pop.) Fardat, sulimenit. – V. rumeni.

rumenit, ~ă a [At: SLAVICI, O. II, 184 / V: (reg) romonit / Pl: ~iți, ~e / E: rumeni] 1 (D. obraji, buze etc., pex, d. oameni) Care a devenit rumen2 (1). 2 (D. alimente sau fructe) Care a devenit rumen2 (5). 3 Fardat în roșu.

RUMENÍT, -Ă, rumeniți, -te, adj. 1. Rumen. Mama rîdea rumenită la față în umbra odăii de țară. SADOVEANU, O. VII 293. Din pahare ce-mi înghit? Vinul alb și rumenit, De la vii moldovenești, Din podgorii muntenești. TEODORESCU, P. P. 500. 2. (Popular) Sulemenit, fardat. De puica dor mi-aduce, De puicuța rumenită, Și de pușca-mi oțelită. HODOȘ, P. P. 201. 3. (Despre alimente) Fript sau copt pînă cînd capătă o culoare rumenă. Cuptorul... era plin de plăcinte crescute și rumenite. CREANGĂ, P. 290. O găină grasă, friptă... Pe deasupra rumenită. ȘEZ. II 78.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rumenítă s. f., g.-d. art. rumenítei; pl. rumeníte

rumenít adj. m., pl. rumeníți; f. sg. rumenítă, pl. rumeníte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RUMENÍT adj. v. fardat, machiat, vopsit.

rumenit adj. v. FARDAT. MACHIAT. VOPSIT.

RUMENIT adj. îmbujorat, împurpurat, înroșit, roșu, rumen, (livr.) rubicond, (rar) roșit, (fig.) aprins, înflorit. (Cu obrajii ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rumenít, -ă, rumeniți, -te, adj. – 1. Fript, copt; roșiatic. 2. Fardat, rujat, vopsit. – Din rumeni (MDA).

Intrare: rumenită
rumenită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumeni
  • rumenita
plural
  • rumenite
  • rumenitele
genitiv-dativ singular
  • rumenite
  • rumenitei
plural
  • rumenite
  • rumenitelor
vocativ singular
plural
Intrare: rumenit
rumenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rumenit
  • rumenitul
  • rumenitu‑
  • rumeni
  • rumenita
plural
  • rumeniți
  • rumeniții
  • rumenite
  • rumenitele
genitiv-dativ singular
  • rumenit
  • rumenitului
  • rumenite
  • rumenitei
plural
  • rumeniți
  • rumeniților
  • rumenite
  • rumenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)