rulaj sn [At: BO 1951, 313 / Pl: ~e / E: fr roulage] 1 Timpul dintre două încărcări succesive ale unui vagon de marfă. 2 Circulația fondurilor bănești, a mărfurilor etc.

RULAJ, rulaje, s. n. 1. Timpul scurs din momentul încărcării unui vagon de marfă pînă în momentul cînd vagonul devine liber pentru o nouă încărcare. 2. Mișcare sau circulație a fondurilor bănești, a mărfurilor etc. Ministerul Comerțului Interior... coordonează proiectele planurilor rulajului de mărfuri. B. O. 1951, 313.

RULAJ s.n. 1. Circulație a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul și uzura cît acesta este în circulație. ♦ Deplasare a unui avion pe teren. ♦ Alergarea relaxată și uniformă a cicliștilor și atleților. 2. Timpul scurs între două încărcări succesive ale unui vagon de marfă, de cale ferată. 3. Circulație a fondurilor bănești. [< fr. roulage].

RULAJ s. n. 1. circulație a unui vehicul terestru; (p. ext.) timpul și uzura cât acesta este în circulație. ◊ deplasare a unui avion pe teren. ◊ alergare relaxată și uniformă a cicliștilor și atleților. 2. timpul scurs între două încărcări succesive ale unui vagon de marfă de cale ferată. 3. circulație a fondurilor bănești. (< fr. roulage)

RULAJ ~e n. 1) Perioadă de timp care se scurge din momentul încărcării unui vagon de marfă până la o nouă încărcare a acestuia. 2) Deplasare a unui avion pe teren. 3) Circulație a mărfurilor sau a fondurilor bănești. /<fr. roulage

rulaj s. n., pl. rulaje

rulaj s. n., pl. rulaje

rulaj s. n., pl. rulaje

rulaj

RULAJ deplasare pe sol a unei aeronave. Sin. rulare.